Nu-mi amintesc ultima oară când am vorbit, acum 3 luni, poate 5. Nu pot nici să spun că îmi lipsește, nu era o constantă în viață mea. Dar parcă de data asta ceva a fost diferit.
- Tot la fel de drăguță ai rămas, mi-ai zis într-o doară.
- Mai drăguță, ți-am răspuns.
Modestia nu a fost niciodată una din calitățile mele, se-nțelege.
- Mai nedormită, mai fericită, am continuat.
- Când spui "mai fericită" deja ești cu mult mai frumoasă.
Aproape nu mai aveam ce să răspund la asta.
Discuția a continuat apoi până când mi-ai zis:
- Promit să nu uit de tine când voi crește mare.
- O să uiți, pentru că ești tu. Apoi o să vezi întâmplător, la un moment dat o poză, și îți vei aminti. Și te vei întreba ce-ar fi fost dacă ? Nu vei ști niciodată. Tu nu vei ști, iar eu nu mă voi întreba.
- Tot la fel de drăguță ai rămas, mi-ai zis într-o doară.
- Mai drăguță, ți-am răspuns.
Modestia nu a fost niciodată una din calitățile mele, se-nțelege.
- Mai nedormită, mai fericită, am continuat.
- Când spui "mai fericită" deja ești cu mult mai frumoasă.
Aproape nu mai aveam ce să răspund la asta.
Discuția a continuat apoi până când mi-ai zis:
- Promit să nu uit de tine când voi crește mare.
- O să uiți, pentru că ești tu. Apoi o să vezi întâmplător, la un moment dat o poză, și îți vei aminti. Și te vei întreba ce-ar fi fost dacă ? Nu vei ști niciodată. Tu nu vei ști, iar eu nu mă voi întreba.
