Mai fericită

 Nu-mi amintesc ultima oară când am vorbit, acum 3 luni, poate 5. Nu pot nici să spun că îmi lipsește, nu era o constantă în viață mea. Dar parcă de data asta ceva a fost diferit.

 - Tot la fel de drăguță ai rămas, mi-ai zis într-o doară.
 - Mai drăguță, ți-am răspuns.
 Modestia nu a fost niciodată una din calitățile mele, se-nțelege.
 - Mai nedormită, mai fericită, am continuat.
 - Când spui "mai fericită" deja ești cu mult mai frumoasă.
 Aproape nu mai aveam ce să răspund la asta.

Discuția a continuat apoi până când mi-ai zis:

 - Promit să nu uit de tine când voi crește mare.
 - O să uiți, pentru că ești tu. Apoi o să vezi întâmplător, la un moment dat o poză, și îți vei aminti. Și te vei întreba ce-ar fi fost dacă ? Nu vei ști niciodată. Tu nu vei ști, iar eu nu mă voi întreba.
  

Franturi de vise

Te-am sunat de pe un peron oarecare al Garii de Nord desi stiam ca ma astepti in fata.
- Nu stiu cum ajung la tine.
- Stai acolo, vin eu. Apoi ai inchis. 
M-am asezat cuminte pe o banca si nu am ridicat privirea de jos. Nu ma fascinau dalele asa cum ai putea crede, dar eram nervoasa. Nu in sensul rau, ci mai mult nerabdatoare.
Si m-am gasit. Nu stiu cum, in puhoiul ala de oameni intr-un continuu du-te-vino, m-ai gasit. 
Ti-ai luat pozitia "drepti" si totodata usor relaxat in fata mea. 

<<M-ai intrebat de Anul Nou daca mai stiu ce ti-am promis; am mintit atunci ca "nu". >>

Inainte sa-ti vad ochii, parul, nasul, gropita aia innebunitor de draguta din obraz, ti-am vazut buzele. M-am ridicat pe varfuri si te-am sarutat. 
Si nu a fost genul de pupic timid, nu. A fost un sarut lung si apasat, de genul "doamne, ce dor mi-a fost", chiar daca era pentru prima oara. Nu stiu daca au trecut 2, 5 ,10 sau 15 minute pana sa ma opresc, mai exact pana sa nu mai pot respira, dar au fost minutele mele de aur.

- Buna. Habar nu am ce ar trebui sa-ti spun acum. Dar vreau ca asta sa se repete, acum, azi, maine. la infinit.

Inapoi

Am fugit de atatea ori incat parca nici nu mai stiu unde mi-e locul. M-am ratacit si abatut de la calea cea dreapta, de langa familie si cel mai dureros...am fugit de tine. Dar m-am intors inapoi. Si stiu ca nu e la fel si regret.

Te iubesc, asa ca acum sper ca tu sa te opresti din fuga asta nebuna, sa privesti inapoi si sa ma chemi langa tine. Imi e teribil de dor de tine, cum nici n-ai crede.

Promisiune

Promite'mi ca te vei stradui ca atunci cand ma voi purta prosteste sa te prefaci ca nu observi . Ca atunci cand voi da cu capul de pragul de sus, vei fi acolo sa ma tii de mana. 

Poti promite asta?

Te rog, pentru mine?

Tribut necunoscutului

Devenit deja mult prea prezent in viata mea, jucandu-se cu nervii mei, punand-mi la incercare rabdarea si fortandu-mi limitele pana dincolo de extrem, traieste EL. Ii spun sub numele generic “el”, poate la fel de bine sa fie o ea…la o adica, nici nu conteaza. De ce ar face sexul vreo diferenta? Faptele nu au nevoie de explicatii, desi eu inca sunt in cautarea uneia.
Cineva a spus “haters gonna hate”, eu am transformat-o in “haters gonna love”, dar acum devine “lovers gonna hate”. Felicitarie tie, drag necunoscut, ca ai schimbat ceva in mine.
Te detest pe tine pentru ca existi, pentru ca am voie, pentru ca si tu o faci, pentru un milion de alte motive pe care nu am rabdare sa le insir. Vreau sa-mi satisfac cele mai sadice placeri, sa te vad sangerand pana la ultima picatura, injurandu-ma pentru tot ce-ti fac. Il iubesc pe el, pentru ca si acum ii simt mana calda pe spatele meu rece, parfumul care persista in hainele si narile mele, pentru ca e ce tu nu esti.
Si uite ca trisez; fur timp pentru mine si ma uit in stanga si-n dreapta, traiesc ca o hoata, cu teama de a nu fi prinsa. Acum ca ma gandesc…cat de rau poate sa fie?

Please…

  Pentru ca eu nu am apucat sa  spun “Ramas bun, 2011!” si nici “Bine ai venit, 2012!”. A fost povestea amuzanta in care o desteapta de fata [care nu era blonda pe vremea aia] a intrat in spital pentru ca a tinut post. 

 Tampita poveste, intr-adevar, dar adevarata.
Pentru nefericita asta, 2011 s-a terminat cum nu se poate mai rau si 2012 a inceput cum nu se putea mai ciudat. Si se trezeste ea, intr-o dimineata friguroasa de 2 februarie sa-i spuna anului care a trecut, ca a fost de rahat, iar anului care vine, sa fie mai bun.
Asa ca, draga divinitate care esti mai mare peste toate in lume, ai mila si scapa putin noroc prin sita cu care cerni si fa din anul asta unul mai bun.

Regula de aur a celor 5 minute

Nu am sa dau nume in  nicio poveste caci nu e “etic”, e de ajuns ca cine citeste sa se simta.
Un prieten mi-a spus zilele trecute ca nu minte, sau daca o face,  recunoaste repede, in aproximativ 5 minute (realizez ca aceste 2 afirmatii sunt contradictorii, dar nu asta e problema).  Ma gandesc ca asta e o chestie utila, sa sti ca cine te minte iti va spune intr-un final adevarul; dar daca uita, se intampla ceva si uita. Nu e mai bine sa nu minti de la bun inceput?
Pe de alta parte, exista o reticienta a multora in a spune totul despre ei si pe buna dreptate. Daca nu ai incredere in cineva, cum naiba sa-i spui tot? Cum procedezi, ii spui ceva de genul “inca nu pot sa-ti spun asta acum”, doar ca sa tragi de timp, sa iti dai seama daca faci o greseala sau nu?
Viata presupune sa-ti asumi riscuri, dar asta nu inseamna sa te arunci cu capul inainte si cu ochii inchisi in speranta ca totul va merge bine. E nevoie de mai mult decat noroc, e nevoie de implicare.