Ciupește-mă

Nu cred să existe om care să nu fi auzit cel puțin o dată clișeul cu ”visele devin realitate”. E o replică atât de cheesy încât fiecăruia dintre noi i-a trecut prin gând să-l împuște pe ăla care o tot spune ( pe mine una m-a oprit gândul că o să fac vreo 15 ani de închisoare). 

Acuma vin să vă spun că miracolele există; femeile trecute de o anumită vârstă pe care le credeai intrate deja la menopauzăă fac copii, guvernele mai pică, în noiembrie mai e și cald și la Londra uneori e soare! 

Mie mi s-a îndeplinit visul. Am ajuns acolo unde nici nu îmi imaginam vreodată că aș putea sta. Pe lângă multă recunoștință asta mă face să cred și că există speranță...pentru ceilalți. Pentru dorințele lor, alea ascunse în străfundul sufletelor mici și negre (ca al meu) pe care uneori până și tu negi că le ai.

Când ai parte de asemenea momente ar trebui să urmezi niște pași, ca în dietele alea stupide pe care le găsești pe net.

PASUL 1: Bucură-te! 

Dă-ți timp să te uiți ca ultimul gură-cască. Străinii oricum nu dau doi bani pe turiști. Dacă visul tău se îndeplinește rezervă-ți câteva momente să te bucuri de el sau pur și simplu să rămâi uimit pentru că nu îți vine să crezi că e real. 

PASUL 2: Poți ai un mini atac de panică!

Atenție, am zis mini! E de înțeles să te panichezi, să uiți cum te cheamă sau ce naiba faci acolo. Mi s-a întâmplat și mie. Era mai mai să-mi strice reputația de ”cruel heartless bitch”. Dar mi-a trecut, asta e vestea bună, că trece.

PASUL 3: Fă poze! Multe. 

Cu riscul că o să ajungi ca meme-ul de pe 9gag cu turiștii japonezi care sunt ca păsările flamingo în cârd cu camerele foto pornite non stop, fă asta. Poate acum ți se pare prostesc, dar îmbătrânești și începi să uți. Să fim serioși, nu-ți amintești nici ce ai mâncat acum 3 zile. O să vezi că a avea poze care să-ți aducă aminte de experiențele trăite e o idee foarte bună. Asigură-te doar că îți faci poze și cu oamenii și nu prinzi doar fiecare stradă, capac de canal și clădire mai ciudată. 

PASUL 4 (care trebuia să fie undeva mai sus): Mulțumește! 

La drept vorbind, nimic nu vine din cer gratis. Și dacă ai câștigat ceva, mulțumește pentru acel lucru. Să arați recunoștință ar trebui să fie un reflex.
Iar dacă cineva îți oferă, revanșează-te, arată că meriți, că te bucuri, că apreciezi. 

Nu cred că încălzește pe nimeni asta, dar eu am parcurs toți pașii ăștia. Am fost aeriană cam o zi jumate până am conștientizat că totul e pe bune. Și m-am bucurat cum am putut mai bine de visul meu.

A fost cea mai frumoasă zi de naștere; mulțumesc mama, mulțumesc dragule. 

Scrisoare

 Nu ți-am mai scris o vreme, renunțasem să-mi învârt aceleași idei prin cap. Cu toate astea în buzunarul tău drept se află o scrisoare. Ți-am strecurat-o pe drum pentru că nu aveai geantă. Ți-am spus să nu te întorci, să nu comentezi și să nu o deschizi până acasă. Nu-mi amintesc ce am scris în ea, e veche, dar am vrut să o ai. Știu în schimb ce nu ți-am scris. Nu ți-am scris că te iubesc și nici nu ți-am zis la telefon. M-am gândit că e impersonal. 
Am vrut să-ți zic pe Lipscani, dar am avut un nod în gât și un blanc acolo sus. 
 Detest acele momente în care nu pot să fac ceva pentru că în mintea mea se dă bătălia între good și bad side, fiecare făcând uz de argumente convingătoare. Mi-am propus că data viitoare să depășesc momentul. Un fel de ultimatum, fie ce-o fi, o să fac asta.  
 Nu mai suport să să mă întorc pe tren plângând că nu am curaj sau că nu ești al meu. Și nu-ți închipui că dacă adorm e mai bine. M-am trezit tresărind pentru că te visasem. Cred că acum par puțin obsedată sau ceva. Oamenii nu înțeleg cum timpul erodează suflete.  

Somn

E pauza; genul ala de publicitate care dureaza atat de mult incat ai timp sa-ti iei "un suc, de la benzinarie, din Mamaia" (nu stiu cine a inventat chestia asta, dar a avut dreptate). In fine, filmul e aproape de jumatate din cate-mi dau eu seama ( nu ca l-as mai fi vazut de cel putin 5 ori) si tu ai adormit.
Nu esti genul care sa ma impinga jos din pat, care sa stea cu tot corpul rasfirat pe 2m, sa imi fure pilota sau sa sforaie. Tu dormi ca un copil. Ai fata senina si mainile tale sunt potrivit de grele peste mine intr-o imbratisare ciudata.
O sa pleci dimineata prea devreme pentru fericirea mea, dar somnul sau nesomnul langa tine sunt de preferat. Nu pot sa explic de ce, e dincolo de motive. Poate asa m-am obisnuit. Nu si cu plecarile. Daca te mai duc la gara de cateva ori o sa simt cum rup bucati din mine, la propriu. E ceva in starea aia de sfarseala, o singuratate dusa spre extrem. Pentru ca revederea e atunci in punctul ei cel mai departat.
Dar mai e. Pana dimineata mai e. Pana atunci dormi. O sa fiu tot aici cand te vei trezi.

Somn

Vreau să mă îmbăt cu mirosul cearceafurilor de piersică amestecată cu mosc, dimineaţa, când prin fantele de lumină dintre draperii se vede plutind praful. Să mustăcesc şi să mă întorc cu spatele la tine ca să fur încă o oră de somn. 

Patul ăsta e moale şi parcă mă pierd în el. Uit cum mă cheamă, uit de alarme şi de orice mai am de făcut. Suntem eu şi el, o iubire sinceră ce se reinventează în fiecare seară. Să mă ierţi că uneori mi-e lene şi doar mă trântesc pe tine. De multe ori nici nu îmi iau pijamale şi rămân în hainele de stradă. Ştiu că tu ma primeşti oricum.

Dacă afară e soare sau plouă, dacă e sărbătoare sau joi, dacă râd sau plâng, nu te superi, nu protestezi, nu nimic. Mă accepţi. Drept e că scârţâi uneori a nemulţumire, dar îţi trece repede.

Scufunda-ma

Iubitule, scufunda-ma intr-o mare calda, la cel putin 2 metri, sa mai vad doar o data soarele. Sa simt apa cum imi inunda plamanii care refuza sa lupte. Sa simt gustul sarat in gura, sa vreau sa-l scuip si sa nu pot. Si sa plang.
Sa plang asa cum nu am facut-o in toate datile adunate: nici cand a murit, nici cand m-ai parasit, nici cand m-ai ranit si m-ai lasat din nou, nici cand am urat greselile mele.
Sa se omogenizeze marea cu mine, sa fim una. 
Sa scufund si eu corabii si fluturi in cafea, sa am puterea de decizie, de viata si de moarte asupra tuturor. 
Ar fi minunat, nu-i asa? 

Iubito, iar ai adormit in cada. Hai sa te spal! 

Povesti

Povesti absurde,
cu tine, cu mine, cu noi.
Povesti bizare
cu si despre oameni goi,
ce se incolacesc imposibil
in asternuturi, in cazi,
pe mese si in pod, 
dar niciodata in noroi.
Povesti curate,
uneori uitate,
de miros de mare spalate.
Intr-o cabina fara usi,
incap doi
si fericirea.

Nonsperanta

Ce iti ramane dupa speranta? Cand ai pierdut tot ce ti se parea ca-ti apartine si nu mai deti nimic, nu mai ai nici speranta. Atunci ce mai ai? Ramai gol in fata lumii. Si oricine se va uita la tine va vedea albeata ochilor fata lumina din spatele lor. 
Ochii mei verzi sunt acum doar o nuanta spalacita dintr-o culoare imperceptibila. Si doare si ustura. 

Vreau sa-i scot...

Sub pamant

M-am golit de atata suferinta adunata in 18 zile de tortura pe care le-am petrecut parca in Iad. Unde nu e lumina si nici caldura, unde nu se doarme pentru ca in fiecare colt cineva isi plange durerea, unde nu se mananca si unde nu prea se traieste.
Acolo am ajuns eu, dupa ce s-au terminat lacrimile, am epuizat speranta si vointa.
M-am inarmat cu deznadejde si din cand in cand incerc sa scot timid capul din nisip. Daca lumea ar inceta sa ma mai loveasca probabil ca as iesi.

Craciun

Sarbatorile mele sunt sterpe si amare. Le lipseste speranta. Imi lipsesti tu. 
Sunt doar o banca goala pe care nu se aseaza nimeni si de care lumea fuge pentru ca are vopseua scorojita si un picior subred. 

E superb sa vezi cum atunci cand ninge, defectele mele dispar. Si lumea vine si ma baga in seama. Si tu te intorci eventual. Si el traieste. Si eu sunt vie iar...

Inapoi

Am fugit de atatea ori incat parca nici nu mai stiu unde mi-e locul. M-am ratacit si abatut de la calea cea dreapta, de langa familie si cel mai dureros...am fugit de tine. Dar m-am intors inapoi. Si stiu ca nu e la fel si regret.

Te iubesc, asa ca acum sper ca tu sa te opresti din fuga asta nebuna, sa privesti inapoi si sa ma chemi langa tine. Imi e teribil de dor de tine, cum nici n-ai crede.

Coaste

Plang
o durere surda
intre doua brate
straine,
Care nu ma mangaie
si nici nu ma alina
si ale caror vene
sunt pline de verbina.
Si ma sugruma
incet,
pline de ura, 
pana cand coastele se rup
frantura cu frantura.

Sarbatori

Vreau sa mergi cu mine de sarbatori la Londra. Sa ne ratacim pe stradute inguste, sa dardaim sub burnita, sa mancam prostii si sa bem ceai. Mult, negru, cu miere si lamaie. 

Vreau sa urci cu mine in caruselul asta ciudat, sa razi de frica mea si sa-mi acoperi ochii cu mainile pana ajungem in varf. Apoi sa ma sperii ca ne prabusim si sa facem poze.Multe poze care sa ne aminteasca de toate, cele vazute, traite si simtite.

Si seara ne-am retrage frumos intr-o camera calda de hotel mirosind a scortisoara si mere. Urasc merele, dar de dragul tau le-as iubi.

Ai uitat...

Ai uitat noptile nedormite
de vineri si sambata seara
Mi-ai uitat saruturile
din miez de noapte
si dimineata devreme.
Ai uitat promisiunile-aruncate
intre declaratiile din soapte
Mi-ai uitat parfumul
impregnat adesea pe tricoul tau.
Ai uitat cum bucati de piele se contopeau
si faceau Unul
Mi-ai uitat prezenta
langa tine.
Si ai mai uitat iubite,
ca mie inca-mi este dor de tine

Fortare

     Ti-as lega mainile de balustrada balconului meu aflat la etajul 3, pentru ca 7 e prea sus. Asa as avea certitudinea ca nu vei incerca sa fugi si nimeni altcineva nu va mai exercita influente asupra ta: nicio mama, niciun tata, nicio prietena care nu ma suporta, niciun coleg care se da la tine...
     Intr-un mod brutal si urat te-as sechestra. As avea grija sa nu-ti lipseasca nimic dar nici sa nu primesti altceva decat iubire. 24 h/ 24 h, 7 zile/ 7. Imi inchipui ca dupa o vreme va deveni prea mult, te vei plictisi, te vei enerva si ma vei uri. Stiu sigur ca o sa treaca. E doar o etapa in calea fericirii. A mea, a ta, a noastra...mai conteaza a cui?!

Pentru tine

Vreau să trasez conturul buzelor tale cu degetele mele. La fiecare atingere vei ridica uşor,aproape insesizabil, colţurile gurii. Mă voi ascunde apoi în fanta gâtului tău, care e atât de mică încât numai nasul meu încape acolo. Pielea ta emană căldură, iar eu sunt prea obosită să mă opun. Cedez tentaţiei şi te îmbrăţisez, apoi adorm în mod uimitor în mai puţin de 35 de secunde.
Nu mai aud continuarea poveştii de aseară, nici 'te iubesc-ul' spus în şoaptă când ai crezut că dorm. Nu aud nimic din toate astea, dar mi le vei spune tu dimineaţă, la ceai. Verde cu lămâie, te rog. Tu? Vrei o cafea? Nu prostuţule, nu o fac eu, pun filtrul să meargă. Eu îţi fac clătite. Cu gem sau cu finetti?

Tu cat de des spui te iubesc?

Nu acel "te iubesc" oferit ca raspuns monoton si sec la declaratia sincera a partenerului, ci acel "te iubesc" pe care nu il transmit cuvintele. Acel "te iubesc" special, pe care il repeti aceleiasi persoane in fiecare zi, pe care nu numai ca il simti, dar il si traiesti de fiecare data cand il rostesti.

Sunt persoane si persoane...unii nu spun deloc, altii il spun prea des, altii il spun doar cand il simt. Unii il spun doar persoanei iubite, altii doar sub forma de gluma, altii pur si simplu scriu. Si exista inca pe atat de multe categorii.

Tu cat de des spui "te iubesc"? Si atunci cand o spui, o spui cu adevarat?