Scrisoare

 Nu ți-am mai scris o vreme, renunțasem să-mi învârt aceleași idei prin cap. Cu toate astea în buzunarul tău drept se află o scrisoare. Ți-am strecurat-o pe drum pentru că nu aveai geantă. Ți-am spus să nu te întorci, să nu comentezi și să nu o deschizi până acasă. Nu-mi amintesc ce am scris în ea, e veche, dar am vrut să o ai. Știu în schimb ce nu ți-am scris. Nu ți-am scris că te iubesc și nici nu ți-am zis la telefon. M-am gândit că e impersonal. 
Am vrut să-ți zic pe Lipscani, dar am avut un nod în gât și un blanc acolo sus. 
 Detest acele momente în care nu pot să fac ceva pentru că în mintea mea se dă bătălia între good și bad side, fiecare făcând uz de argumente convingătoare. Mi-am propus că data viitoare să depășesc momentul. Un fel de ultimatum, fie ce-o fi, o să fac asta.  
 Nu mai suport să să mă întorc pe tren plângând că nu am curaj sau că nu ești al meu. Și nu-ți închipui că dacă adorm e mai bine. M-am trezit tresărind pentru că te visasem. Cred că acum par puțin obsedată sau ceva. Oamenii nu înțeleg cum timpul erodează suflete.  

Scufunda-ma

Iubitule, scufunda-ma intr-o mare calda, la cel putin 2 metri, sa mai vad doar o data soarele. Sa simt apa cum imi inunda plamanii care refuza sa lupte. Sa simt gustul sarat in gura, sa vreau sa-l scuip si sa nu pot. Si sa plang.
Sa plang asa cum nu am facut-o in toate datile adunate: nici cand a murit, nici cand m-ai parasit, nici cand m-ai ranit si m-ai lasat din nou, nici cand am urat greselile mele.
Sa se omogenizeze marea cu mine, sa fim una. 
Sa scufund si eu corabii si fluturi in cafea, sa am puterea de decizie, de viata si de moarte asupra tuturor. 
Ar fi minunat, nu-i asa? 

Iubito, iar ai adormit in cada. Hai sa te spal! 

Febra

M-am culcat inainte sa termini tu de rezolvat probleme. Cand m-am trezit erai langa mine, incolacit, ma strangeai in brate. Am coborat din pat in varful picioarelor sa nu te trezesc si m-am dus la bucatarie.
Mi-am pus un bol de lapte cu cereale pe care l-am mancat in mai putin de 3 minute. Mi-am fript limba. M-am intors in pat, la caldura. Astazi nu aveam sa ma dau jos, nu ma simteam bine. 
Am adormit la loc. M-ai trezit pe la 9, cand ai plecat. M-ai sarutat pe frunte si mi-ai zis ca ne vedem mai tarziu. Asta e tot ce-mi amintesc. 
M-am scufundat inapoi in asternuturile care miroseau a tine si am adormit. 
Poate aveam febra si asta nu s-a intamplat cu adevarat. Sau poate nu. 

Franturi de vise

Te-am sunat de pe un peron oarecare al Garii de Nord desi stiam ca ma astepti in fata.
- Nu stiu cum ajung la tine.
- Stai acolo, vin eu. Apoi ai inchis. 
M-am asezat cuminte pe o banca si nu am ridicat privirea de jos. Nu ma fascinau dalele asa cum ai putea crede, dar eram nervoasa. Nu in sensul rau, ci mai mult nerabdatoare.
Si m-am gasit. Nu stiu cum, in puhoiul ala de oameni intr-un continuu du-te-vino, m-ai gasit. 
Ti-ai luat pozitia "drepti" si totodata usor relaxat in fata mea. 

<<M-ai intrebat de Anul Nou daca mai stiu ce ti-am promis; am mintit atunci ca "nu". >>

Inainte sa-ti vad ochii, parul, nasul, gropita aia innebunitor de draguta din obraz, ti-am vazut buzele. M-am ridicat pe varfuri si te-am sarutat. 
Si nu a fost genul de pupic timid, nu. A fost un sarut lung si apasat, de genul "doamne, ce dor mi-a fost", chiar daca era pentru prima oara. Nu stiu daca au trecut 2, 5 ,10 sau 15 minute pana sa ma opresc, mai exact pana sa nu mai pot respira, dar au fost minutele mele de aur.

- Buna. Habar nu am ce ar trebui sa-ti spun acum. Dar vreau ca asta sa se repete, acum, azi, maine. la infinit.

Sub pamant

M-am golit de atata suferinta adunata in 18 zile de tortura pe care le-am petrecut parca in Iad. Unde nu e lumina si nici caldura, unde nu se doarme pentru ca in fiecare colt cineva isi plange durerea, unde nu se mananca si unde nu prea se traieste.
Acolo am ajuns eu, dupa ce s-au terminat lacrimile, am epuizat speranta si vointa.
M-am inarmat cu deznadejde si din cand in cand incerc sa scot timid capul din nisip. Daca lumea ar inceta sa ma mai loveasca probabil ca as iesi.

Inapoi

Am fugit de atatea ori incat parca nici nu mai stiu unde mi-e locul. M-am ratacit si abatut de la calea cea dreapta, de langa familie si cel mai dureros...am fugit de tine. Dar m-am intors inapoi. Si stiu ca nu e la fel si regret.

Te iubesc, asa ca acum sper ca tu sa te opresti din fuga asta nebuna, sa privesti inapoi si sa ma chemi langa tine. Imi e teribil de dor de tine, cum nici n-ai crede.

Coaste

Plang
o durere surda
intre doua brate
straine,
Care nu ma mangaie
si nici nu ma alina
si ale caror vene
sunt pline de verbina.
Si ma sugruma
incet,
pline de ura, 
pana cand coastele se rup
frantura cu frantura.

Sarbatori

Vreau sa mergi cu mine de sarbatori la Londra. Sa ne ratacim pe stradute inguste, sa dardaim sub burnita, sa mancam prostii si sa bem ceai. Mult, negru, cu miere si lamaie. 

Vreau sa urci cu mine in caruselul asta ciudat, sa razi de frica mea si sa-mi acoperi ochii cu mainile pana ajungem in varf. Apoi sa ma sperii ca ne prabusim si sa facem poze.Multe poze care sa ne aminteasca de toate, cele vazute, traite si simtite.

Si seara ne-am retrage frumos intr-o camera calda de hotel mirosind a scortisoara si mere. Urasc merele, dar de dragul tau le-as iubi.

Ai uitat...

Ai uitat noptile nedormite
de vineri si sambata seara
Mi-ai uitat saruturile
din miez de noapte
si dimineata devreme.
Ai uitat promisiunile-aruncate
intre declaratiile din soapte
Mi-ai uitat parfumul
impregnat adesea pe tricoul tau.
Ai uitat cum bucati de piele se contopeau
si faceau Unul
Mi-ai uitat prezenta
langa tine.
Si ai mai uitat iubite,
ca mie inca-mi este dor de tine

Fortare

     Ti-as lega mainile de balustrada balconului meu aflat la etajul 3, pentru ca 7 e prea sus. Asa as avea certitudinea ca nu vei incerca sa fugi si nimeni altcineva nu va mai exercita influente asupra ta: nicio mama, niciun tata, nicio prietena care nu ma suporta, niciun coleg care se da la tine...
     Intr-un mod brutal si urat te-as sechestra. As avea grija sa nu-ti lipseasca nimic dar nici sa nu primesti altceva decat iubire. 24 h/ 24 h, 7 zile/ 7. Imi inchipui ca dupa o vreme va deveni prea mult, te vei plictisi, te vei enerva si ma vei uri. Stiu sigur ca o sa treaca. E doar o etapa in calea fericirii. A mea, a ta, a noastra...mai conteaza a cui?!

Pentru tine

Vreau să trasez conturul buzelor tale cu degetele mele. La fiecare atingere vei ridica uşor,aproape insesizabil, colţurile gurii. Mă voi ascunde apoi în fanta gâtului tău, care e atât de mică încât numai nasul meu încape acolo. Pielea ta emană căldură, iar eu sunt prea obosită să mă opun. Cedez tentaţiei şi te îmbrăţisez, apoi adorm în mod uimitor în mai puţin de 35 de secunde.
Nu mai aud continuarea poveştii de aseară, nici 'te iubesc-ul' spus în şoaptă când ai crezut că dorm. Nu aud nimic din toate astea, dar mi le vei spune tu dimineaţă, la ceai. Verde cu lămâie, te rog. Tu? Vrei o cafea? Nu prostuţule, nu o fac eu, pun filtrul să meargă. Eu îţi fac clătite. Cu gem sau cu finetti?

Tot ce dragostea nu e

Dragostea nu e o strada, nici un teren extravilan pe care sa il poti cumpara la metru patrat. Nu iti ridici o casa acolo pur si simplu pentru ca asa vrei.
Dragostea nu e un cadou pe care sa il oferi la zile onomastice, zile de nastere sau la vreo alta sarbatoare trecuta-n calendar.
Dragostea nu se ofera contra-cost. E incorect.

Nu oferi dragoste in timpul tau liber, cand te plictisesti sau cand vrei sa schimbi putin decorul. Cand vrei cu adevarat sa oferi iubire nu exista: nu pot, nu am timp, s.a. scuze derizorii. Oferi neconditionat, chiar si atunci cand ti se respinge iubirea, nu renunti. Insisti, mai mult, mai des, mai puternic.

Dragostea nu se scrie, nu se canta, nu se rosteste. Se simte. Daca tu oferi si celalalt nu o simte...nu e dragoste.

Have a good morning

E deja opt si eu m-am trezit. Tu inca dormi, intors cu fata la perete. Ti-am lasat o sarutare pe spatele dezgolit si am coborat din pat in varful picioarelor, sperand ca parchetul sa nu scartaie destul de tare incat sa te trezeasca. M-am dus la bucatarie, am deschis televizor pe Mtv. Am setat sonorul la 3 liniute, am inchis usa si am pus ibricul pe foc. Am scos cutia de ceai, plicurile de ciocolata calda si zaharul. Le-am asezat contrariata pe masa nestiind ce sa fac. Oare ce voiai sa bei in dimineata asta? 

Nu puteam sa nimeresc la sigur asa ca ti-am facut cate o cana din fiecare. Le-am pus pe o tava si ti le-am adus  in pat. Tu inca dormeai asa ca le-am lasat pe noptiera. Cand dormi parca esti un "ingeras", fata ti se lumineaza si fiecare rid se intinde. Iti lipseste crisparea din timpul zilei. 

Se face 8 jumate si imi amintesc ca aveai treaba in oras astazi, asa ca te trezesc. Intai te dezvelesc, sa-ti fie frig, apoi iti strecor sub nas canile aburinde. 

-Mrrrrr...

Asa faci in fiecare dimineata, scoti sunetele ala de pisica razgaiata care toarce. Nu m-as putea lipsi de ele. 

De ce dragostea dureaza 3 ani

De ce 3 ani şi nu 2 sau 4 sau 600?
După mintea mea, asta confirmă existenţa celor trei etape pe care le-au evidenţiat atât de des Stendhal, Barthes şi Barbara Cartland: Pasiune - Tandreţe - Plictiseală, ciclu cu trei faze ce durează, fiecare, un an.

În primul an, cumperi mobila.

În al doilea an, muţi mobila.

În al treilea an, împarţi mobila.

Si de asta dragostea dureaza 3 ani

via Irina.Ir

Pentru ca...

Pentru ca exista atat de multe figuri de stil complexe care nu transmit nicio traire si pentru ca sunt o sumedenie de cuvinte simple care exprima mai mult...
Pentru ca viata este o continua asteptare a necunoscutului, pentru ca speranta trebuie sa existe...
Pentru ca oamenii stiu sa ofere multe, dar prea putina dragoste...
Pentru ca adevarul raneste de cele mai multe ori, indiferent de cum este spus...
Pentru ca este atat de greu sa exprimam ce simtim...
Pentru ca lumea este atat de simpla dar noi inca nu o intelegem...

Shh...

Si n-am mancat in viata mea ceva mai bun decat profiterolul. Il iubesc intr-atat incat, daca ar fi o persoana, as lua-o de nevasta.
Dar e ceva ce tu nu sti. E secretul meu pe care l-am pastrat cu sfintenie. Asa ca shh, sa nu-l mai spui la nimeni.
Adevarul e ca...cel mai bun profiterol e cel facut de tine si gustat de pe buzele tale. Are ceva ce la restaurant nu ti se pune in farfurie, se numeste dragoste!

“Te iubesc” scrijelit in zapada

Cea mai tampita intrebare pe care ti-o poate adresa cineva: ma iubesti?

Da, dragul si ametitul meu. Te tin sub papuc ca nu cumva sa fugi, sa vezi ca exista viata si dincolo de mine.  Asta inseamna deci ca te tin cu forta, dar mie nu-mi pasa, iar tu nu vei afla vreodata. Te voi lasa sa traiesti cu impresia ca eu impreuna cu simpla mea prezenta iti sunt de ajuns. Pentru ca sunt egoista pana-n maduva oaselor si te vreau doar pentru mine. Cunostintele tale se vor rezuma la mine si poate, daca esti cuminte, cate o carte de psihologie din cand in cand.

Iti voi repeta in fiecare zi ca te iubesc, nu cumva sa uiti sau sa te simti neglijat. Si uita asa vom trai intr-un concubinaj fortat dar fericit.