Contracronometru

Dorm 3 ore când e lună plină, 5 dacă e semilună. Mănânc maxim 2 ore pe zi, asta dacă le aduni. Învăț, circa 3 ore în zilele bune, deloc în rest. Visez. 24/24, 7/7. În vis îmi ești nemuritor. 
Mă simt angajată, nu cu normă întreagă ci pe viață. E un angajament semnat cu sânge. Necurată treabă. Să nu ai încredere în ăștia care se vând diavolului. E ceva în neregulă cu ei, da, adică pe lângă contractul ăla dubios. Aranjamentele de genul ăsta sunt mereu compuse din clauze scrise cu litere mici în josul paginii. 
Când te gândești că tot efortul ăsta e doar ca să te visez. Curată nebunie.

Today was a good day

M-am ingropat singura in cuvinte si fraze al caror sens acum e strain de mine, totul ca sa uit. Acum jonglez cu calorifere, amibe, dreptul muncii si alte lucruri pe care nu le vei intelege.
Pe burnita, frig si ceata ma zgribulesc intre posta si primarie. Habar n-ai tu.
Si poate pare ca bat campii, dar tu bati drumuri la ore bizare, in compartimente de tren ieftine, spunand falsul tau adevar celor care asculta.
Eu? dragule, eu mi-am zis povestea, desi nu meritai. Eu azi am dormit. Si nu mi-a pangarit nimeni patul, nu m-a facut nimeni de ras si am castigat inca un prieten. 
Tu? te scufunzi. Daca erai Titanicul, nu iti gaseau ramasitele. Nu s-ar deranja nimeni sa caute ceva fara valoare, pentru ca asta ai ajuns.
Esti un cerc. Te intorci mereu la primitivitatea ta barbara.
Eu sunt o drepta marginita la un capat si continui sa ma duc inainte. 
Spuneai ca te pricepi la mate? Rezolva ecuatia asta.

Inapoi

Am fugit de atatea ori incat parca nici nu mai stiu unde mi-e locul. M-am ratacit si abatut de la calea cea dreapta, de langa familie si cel mai dureros...am fugit de tine. Dar m-am intors inapoi. Si stiu ca nu e la fel si regret.

Te iubesc, asa ca acum sper ca tu sa te opresti din fuga asta nebuna, sa privesti inapoi si sa ma chemi langa tine. Imi e teribil de dor de tine, cum nici n-ai crede.

Ai uitat...

Ai uitat noptile nedormite
de vineri si sambata seara
Mi-ai uitat saruturile
din miez de noapte
si dimineata devreme.
Ai uitat promisiunile-aruncate
intre declaratiile din soapte
Mi-ai uitat parfumul
impregnat adesea pe tricoul tau.
Ai uitat cum bucati de piele se contopeau
si faceau Unul
Mi-ai uitat prezenta
langa tine.
Si ai mai uitat iubite,
ca mie inca-mi este dor de tine

Cu increderea la control

Prima intrebare sa zicem esentiala este daca aveti incredere; presupunand ca raspunsul este da, ar trebui sa motivati de ce, iar daca raspunsul este nu, o explicatie este oricum necesara. Cineva (probabil o persoana destul de desteapta) a spus ca increderea nu se naste din nimic ci se dobandeste.  Si desigur, vin eu sa rastorn ce spune respectiva persoana. Nu ar fi nici prima si nici ultima oara cand vreo credula de fata pica pe spate dupa 2 complimente si are incredere oarba intr-un baiat. Apoi ca orice poveste dramatica afla ca el facea ceva (de la mintit la inselat si altele mai grave) si se despart.  Fata sufera (ca prin definitie, al doilea nume al unei fete este “suferinta”) iar pe el in doare-n papuci.

Deci, cum stam cu increderea; cui o dam si in ce conditii? Se poate lua inapoi, se poate sa nu ai o incredere totala si restul sa fie de acord cu asta?