un alt fel de Valentine`s Day

Nu stiu de ce sarbatoresc americanii ziua asta. Candva, obisnuiam sa cred ca exista o semnificatie a ei. Ceva legat intr-adevar de iubire, profunzimea ei si necesitatea impartasirii sentimentelor cu cel/cea de langa tine. Asta era cu putin timp in urma, dar acum par vieti care ma despart de zilele alea. 
Anul asta e diferit. 2014 e Anul Ciumei pentru mine. Si ziua asta nefasta o sa o petrec printre straini, langa oameni destepti care incearca sa empatizeze cu durerea mea si s-o trateze. Alaturi de persoane dezumanizate de bani, indiferente la nefericire si irational de calme in fata dezastrului. 
Anul asta, de Valentine`s Day, ma duc la psihiatru. Sa ma ia in brate, sa imi stearga lacrimile si sa ma intrebe de ce nu invat nimic din cartile pe care le citesc. Ii voi raspunde ca nu pot, ca eu nu sunt construita asa. Ca pot cu usurinta sa iert pe cineva drag cand imi greseste, dar nu pot sa ma iert pe mine; ca pot sa fiu amabila, dar prefer sa fiu rece; ca nu imi gasesc locul desi nu vizitez multe.
Imi va da o reteta, cu 13 medicamente, care sa ma adoarma si sa ma faca leguma. Sa nu gandesc, sa nu simt, sa ma reglez in virtutea trecerii timpului. Sa ma trezesc intr-un pat strain, la 12 noaptea, la 23 de ani, ca scriu intr-un jurnal vechi de alti 18 ani, cum sunt nefericita. 

Azi-noapte

Constrânge-mă să nu îmi amintesc coşmarul de azi-noapte. Intră în capul meu, în mintea mea şi şterge toate aceste amintiri dureroase! Uită-te în ochii mei, urmăreşte succesiunea de imagini care mi se derulează pe retină. Sunt frumoase ? Sunt, pentru că tu le urmăreşti cu răceala cuiva din exterior.
Am simţit atâta ură şi durere că au devenit aproape tangibile. Erau ca fulgii de zăpadă care cădeau peste mine şi în final mă acopereau cu totul. Era zgomot, era durere sinceră de suflete nevinovate. Erau plânsete, care la început semănau cu nişte scânceli de răsfăţ, dar apoi s-au transformat în urlete, de teamă şi durere. Empatizam involuntar cu suferinţa lor, dar ei nu cu a mea. 
E vorba de egoism, răceală şi indiferenţa la necazul altuia. Dacă e fericit, tu te bagi să-i iei asta, iar dacă are probleme, te prefaci ocupat. Le ignori şi îl laşi să ducă singur povara. Nu e cinstit, dar parcă e obişnuinţă. Da, ăsta e cuvântul...obişnuinţă. Te-ai obişnuit să distrugi omul, iar dacă un rău mai mare decât tine i se întâmplă, îl laşi să decadă şi mai mult. Îl priveşti cum se scufundă, cum ţipă după ajutor, cum se chinuie să iasă la suprafaţă. 
Indiferenţa voastră alimentează sfârşeala mea. Da, a voastră. Sunteţi doi. Şi deşi nu sunteţi înrudiţi, parcă mă uit la o picătură de apă şi la o băltuţă. Tu cel dintâi eşti el, cel de-al doilea, la o scară mai mică. 

Uitare

migram ca niste pescarusi spre vieti mai fericite. 

si ce te faci la intoarcere ?

 esti capabil sa stergi totul cu tricoul pe care l-ai uitat la mine? 

Oamenii nu stau cu un motiv. 

nici amintirile nu ar trebui sa stea prea mult.

 ar trebui sa se evapore treptat din memoria colectiva.

 Ar trebui sa uitam mai des. 

uitarea aduce de cele mai multe ori vindecare. 

e mai buna decat orice terapie. 

e mai ieftina si mai sigura.

Dar e de durata...

Craciun

Sarbatorile mele sunt sterpe si amare. Le lipseste speranta. Imi lipsesti tu. 
Sunt doar o banca goala pe care nu se aseaza nimeni si de care lumea fuge pentru ca are vopseua scorojita si un picior subred. 

E superb sa vezi cum atunci cand ninge, defectele mele dispar. Si lumea vine si ma baga in seama. Si tu te intorci eventual. Si el traieste. Si eu sunt vie iar...

Catre un alt "tu"

Tie nu ti-am scris niciodata. Ei bine, ti-am scris, doar vreo cateva mai multe scrisori, dar niciodata aici. Asa ca asta este pentru tine, vechiul meu prieten.

Catre tine am trimis scuze, regrete, uneori chiar si minciuni care sa-mi ascunda slabiciunea feminina si sa te salveze de necesitatea implicarii. Am renuntat la tine ca sa te pastrez.[ambiguu, nu?]

Iarta-ma pentru a milioana oara. Spune ca ma ierti pentru ca dupa ani de zile sa fie si sufletul meu impacat, sa ingroape intr-un ceremonial dureros toate amintirile jenante. Sa se poata deschide fara resentimentele trecutului. Sa ma pot uita in oglinda si sa nu-mi fie rusine cu mine.