La Facultatea de Drept am învățat
(vă rog să nu mă întrebați cum) că nu poți obliga un om să fie fericit, principiu
care în esență pare firesc și evident, dar față de care aș vrea să obiectez. După
mine ar trebui să existe în Constituție dreptul
la fericire. Să scrie clar, negru pe alb că oamenii au acest drept (și
obligații corelative). Ba chiar mai mult, fiecare om să fie obligat să fie cu
adevărat fericit măcar de câteva ori în viață. Da, de câteva ori în viață,
pentru că uneori, cred eu, trăim o fericire de scurtă durată și nici măcar nu
ne dăm seama de ea.
Discutând cu mai mulți oameni am
realizat că împărtășim noțiuni diferite despre fericire. Ca să ajung
cumva la o uniformizare le-am cerut să o definească. Am împărțit răspunsurile
în două categorii, persoane de gen masculin și feminin. Pentru că am încerc să
fie cât mai serios posibil am întrebat persoane cu vârste, profesii, studii
diferite. Rezultatul s-ar vrea a fi o
identificare, puntea comună în gândire.
”Lipsa oricărei griji. Faptul de a avea asigurată ziua de mâine, fără să te îngrijorezi pentru ce va fi. ”
”Fericirea? Momentele acelea când te bucuri de orice chestie mărunta. Gen chiar dacă ai primit îmbrățișări în fiecare zi ești fericit când e de la o persoană dragă.”
”Pentru mine fericirea înseamnă să nu ai griji și să îți ții mintea ocupată cât mai mult, plus o muncă pentru care să ai o pasiune”
”Fericirea nu vine în cuplu sau în public , nici măcar în singurătate. Am zile când zâmbesc ascultând o melodie și zâmbește lumea de lângă mine. ”
” Fericirea ți-o definești singur”
”Nemurirea”
”1 milion de dolari și o casă în munți cu jumătatea mea și 2 câini.”
”Fericirea este o iluzie”
”Cred că aș fi cel mai fericit știind că pasiunile mele ar fi suficiente pentru a-mi asigura o situație financiară stabilă, contribuind și la bunăstarea/progresul general. Ah, și desigur, dacă aș avea o rezervă infinită de plăcintă cu dovleac”.
”Consider că fericirea este acea stare a omului în care grijile şi orice lucru negativ devin mici în raport cu ceea ce simte. Astfel, mulți identifică succesul/iubirea/bogăția cu fericirea. Partea tristă e că astea 3 sunt componente ale fericirii, atingerea doar a uneia dintre ele nefiind suficientă. Pe de altă parte, cred că dincolo de cele 3 componente este împăcarea cu sine şi aprecierea personală. Cu cât eşti mai împăcat cu tine (adică lipsit de frustrări), cu atât eşti mai aproape de fericire.”
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
” Fericirea…păi este acolo unde te simți tu bine cu sufletul, într-un loc, lângă o persoană sau făcând ceva ce îți place.”
” Eu nu cred în fericirea pe care și-o imaginează și pe care o caută toatăa lumea, într-o formă supremă și absolută, perfectă. Pentru mine, fericirea înseamnă să fii stabil ancorat în realitate: să întelegi cum funcționeaza lumea, să accepți viața așa cum e ea - mișto și naspa în același timp, să îți construiești așteptările pe principiul "nimic nu e pentru totdeauna și orice se poate întâmpla, oricând", să înțelegi caracterul natural al problemelor și să înveți din ele, nu să disperi, să știi că timpul e limitat și că trebuie valorificat frumos, deci prin asta, să apreciezi prezentul până în cele mai mici detalii, cum ar fi castanele de pe jos, mirosul ciocolatei calde, ploaia rece, așternutul confortabil sau refrenul care se aude din boxe... Când faci toate astea, nu ai cum să trăiești o fericire oarbă, explozivă și absolută, dar trăiești o fericire reală și sigură. Ăsta e genul meu de fericire.”
”Fericirea pentru mine este o stare de euforie, unde orice ți se pare la locul lui și nimic nu te împiedică să faci ce îți dorești. Dacă o iei ca fericire în dragoste atunci cred că este vorba de înțelegere, empatie, armonie și iubire”
”Pentru mine fericirea înseamnă să îmi fie familia mereu alături, să am timp să ies măcar o dată pe săptămână în oraș cu prietenii sau nu știu, când sunt stresată dacă ascult o oră muzică clasică sunt cea mai energică persoană ever, și fericită bineînțeles” :
”Sunt fericită atunci când sunt ascultată, când oameni îmi acordă atenție și sunt cu ochii pe mine. Mă face să mă simt mulțumită și împăcată sufletește pentru că ideile chiar îmi sunt analizate și îmi place să primesc feedback”.
”Starea aceea în care te simți perfect”
”În principiu fericirea e relativă la momentul din viață când ești întrebat ce e acea fericire. Pentru mine, acum, la douăzeci și ceva de ani, e o culoare - turcoazul mării Egee -, un miros - de vin fiert amestecat cu miros de dovleac copt-, o atingere - palmele lui bătătorite pe spatele meu, noaptea -, un vis - niște ochi mici, căprui, râzând la mine în timp ce silabisesc "ma-ma"-, și...cred că toate astea adunate acasă, unde îs toți cei dragi J ”
” Familie. ”
” Iubire ”
” Fericirea pentru mine înseamnă un set de dorințe, idei, fapte, lucruri pe care ți le dorești și împlinești ca să te simti bine și împăcat cu tine.(Spre exemplu, eu ca fiu fericită, am nevoie să stau seara relaxată acasă, cu o doza rece de cola, să citesc sau să mă uit la un serial). ”
” Fericirea adevărată o definesc în primul rând prin liniște și stabilitate, prin încrederea în persoanele din jurul meu, e un sentiment care te poate duce de la extaz la agonie într-un timp scurt. Este și cel mai frumos sentiment, poate mai frumos decât iubirea căci iubirea e relativă, astăzi o simți, mâine nu, dar fericirea poate fi obținută în primul rând prin lucrurile mici care fac diferența fără să fie nevoie în completare de fapte mărețe. E o stare, un sentiment, o emoție care pentru mine e un punct de sprijin în tot ce fac. ”
” Fericirea? Pentru mine? O carte bună, muzică bună, prieteni şi familie, căldură şi somn bun. Nu am o definiție anume, mă bucur de orice moment în care sunt cu zâmbetul pe buze și pe care îl trăiesc la maxim. ”
” E acel moment când cineva drag îți este alături în momentele fericite sau când primești o veste bună la care nu te așteptai sau pur și simplu când faci pe cineva să zâmbească. ”
” Cred că fericirea este ceva în interiorul fiecăruia, împlinirea sufleteasca, ceea ce este fericire pentru mine, nu este pentru alții. Ce te multumește pe tine. Dacă tu ești iubită și iubești ești fericită și ți se pare frumoasă viața. Nici boala nu mai este așa grea, nici săracia nu mai este o problemă.”
Nici pentru
mine fericirea nu are o definiție și îmi vine la fel de greu să îi fac una. Ea
poate fi orice, de la un gest, un lucru, o emoție, dar mai ales momente. Când
ți se taie respirația și inima îți bubuie de parcă ar vrea să îți spargă
pieptul, când îți curg lacrimi fără să simți sau să știi de ce, când zgomotul
de fundal se oprește și în mintea ta rămânea liniștea aia curată. Sunt
lucrurile mici pe care uneori nu le apreciem suficient. E sentimental pe care
îl ai lângă diferite persoane, când li se luminează fața și colțurile gurii se
ridică timid.
M-au
impresionat cuvintele celorlalți, m-au făcut să îi văd pe unii mai iubitori,
nostalgici, profunzi decât îi știam sau credeam. Am început articolul ca pe
ceva mic, voiam răspunsuri rapide și simple care să mă mulțumească. Ulterior cineva
mi-a spus că încă se scriu cărți despre fericire și oamenii nu reușesc să găsească
acel numitor comun. Am vrut să mă conving singură, să ating cuvintele celor din
preajma mea. I-am rugat să îmi definească fericirea, fiecare în stil propriu,
fără limitări de orice fel. Le mulțumesc tuturor celor care au acceptat
”provocarea” mea și au pierdut câteva minute să încropească un răspuns.
Duceți-vă
oameni buni și faceți tot posibilul să fiți fericiți, indiferent ce înseamnă
asta pentru voi. Găsiți timp să vă bucurați de orice, de la cele mai mărunte
lucruri la cele pe care nu credeați să le obțineți.
