Ciupește-mă

Nu cred să existe om care să nu fi auzit cel puțin o dată clișeul cu ”visele devin realitate”. E o replică atât de cheesy încât fiecăruia dintre noi i-a trecut prin gând să-l împuște pe ăla care o tot spune ( pe mine una m-a oprit gândul că o să fac vreo 15 ani de închisoare). 

Acuma vin să vă spun că miracolele există; femeile trecute de o anumită vârstă pe care le credeai intrate deja la menopauzăă fac copii, guvernele mai pică, în noiembrie mai e și cald și la Londra uneori e soare! 

Mie mi s-a îndeplinit visul. Am ajuns acolo unde nici nu îmi imaginam vreodată că aș putea sta. Pe lângă multă recunoștință asta mă face să cred și că există speranță...pentru ceilalți. Pentru dorințele lor, alea ascunse în străfundul sufletelor mici și negre (ca al meu) pe care uneori până și tu negi că le ai.

Când ai parte de asemenea momente ar trebui să urmezi niște pași, ca în dietele alea stupide pe care le găsești pe net.

PASUL 1: Bucură-te! 

Dă-ți timp să te uiți ca ultimul gură-cască. Străinii oricum nu dau doi bani pe turiști. Dacă visul tău se îndeplinește rezervă-ți câteva momente să te bucuri de el sau pur și simplu să rămâi uimit pentru că nu îți vine să crezi că e real. 

PASUL 2: Poți ai un mini atac de panică!

Atenție, am zis mini! E de înțeles să te panichezi, să uiți cum te cheamă sau ce naiba faci acolo. Mi s-a întâmplat și mie. Era mai mai să-mi strice reputația de ”cruel heartless bitch”. Dar mi-a trecut, asta e vestea bună, că trece.

PASUL 3: Fă poze! Multe. 

Cu riscul că o să ajungi ca meme-ul de pe 9gag cu turiștii japonezi care sunt ca păsările flamingo în cârd cu camerele foto pornite non stop, fă asta. Poate acum ți se pare prostesc, dar îmbătrânești și începi să uți. Să fim serioși, nu-ți amintești nici ce ai mâncat acum 3 zile. O să vezi că a avea poze care să-ți aducă aminte de experiențele trăite e o idee foarte bună. Asigură-te doar că îți faci poze și cu oamenii și nu prinzi doar fiecare stradă, capac de canal și clădire mai ciudată. 

PASUL 4 (care trebuia să fie undeva mai sus): Mulțumește! 

La drept vorbind, nimic nu vine din cer gratis. Și dacă ai câștigat ceva, mulțumește pentru acel lucru. Să arați recunoștință ar trebui să fie un reflex.
Iar dacă cineva îți oferă, revanșează-te, arată că meriți, că te bucuri, că apreciezi. 

Nu cred că încălzește pe nimeni asta, dar eu am parcurs toți pașii ăștia. Am fost aeriană cam o zi jumate până am conștientizat că totul e pe bune. Și m-am bucurat cum am putut mai bine de visul meu.

A fost cea mai frumoasă zi de naștere; mulțumesc mama, mulțumesc dragule. 

Copiliță

 Ești un bleg! 

 Și pentru că am început fix cu asta cred că o să mă înjuri puțin printre dinți, ușor încruntat cu fruntea încrețită. Moment în care vocea ți se schimbă, e mai fermă și din caldă devine ușor aspră. Mă simt uneori de parcă ar trebui să stau cu teamă, că dacă nu spun ce trebuie o să fiu muștruluită. E ceva neobișnuit în toată treaba asta, însă doar dintr-o direcție.

 Scriu, pentru a nu știu câta oară pentru că asta cred că fac cel mai bine. Îți scriu, pentru că e modul meu de a păstra oamenii și amintirile despre ei vii. Te scriu, ca să exiști și aici, într-un mod posesiv, să păstrez ceva din tine doar pentru mine. Împărtășesc cu alții ca să mă invidieze, să fie curioși, să-i intrig, cum ai făcut tu cu mine.

 Am povestit cândva despre oameni dragi cu suflete frumoase. Și atunci, ca și acum, vin cu o "urare":  doresc tuturor să cunoască oameni deosebiți, oameni care să îi facă fericiți, să îi facă să zâmbească, să îi facă spontani și poate cel mai important dintre toate...să îi facă să se simtă speciali.

 Imaginea asta cred că ți se potrivește, drept să zic, de la tine am și furat-o.

 Cât despre încheiere...can`t find a proper way to do it, and for that you shall excuse me.

Revedere

Sentimentul care te incearca in momentul in care revezi o persoana cu care ai rupt legatura este straniu. Te va surprinde su pe tine. Vei tresari, desi iti propusesesi sa ramai calm, inima iti va bate cu mult mai repede si respiratia ti se va ingreuna. O sa te intrebi de ce toate astea. Raspunsul e mai mult decat simplu, e evident.
Pentru ca desi tu ai starpit legaturile cu ea, inca exista sentimente. Si ele te ravasesc. Iti propui sa arunci si sa stergi ani de convietuire. Asa ca te porti, din nou, ca ultimul om. Esti constient ca o poti indeparta cel mai usor ranind-o. Te va uri cu toata fiinta ei, dar cand ii va trece, nu va mai vrea sa auda de tine. Te vei fi eliberat.
Omul este egoist din fire. Si chiar cand ar parea altruist, exista in spate o motivatie ascunsa. Multumeste-te cu ce si cat ai. Unii nu sunt constienti ca primesc prea mult si cred ca de fapt li se cuvine, altii sunt enervanti in incercarea lor jalnica de a te convinge ca "esti prea buna" pentru ei. Este o prostie sa te increzi in vorbe. E o prostie si mai mare sa te ghidezi dupa spusele altuia. Nu sari la indemnul nimanui.
Dupa mari necazuri vin mari bucurii. Vrei sa fiu personala? Ale mele au inceput sa apara. M-au terminat ca sa cresc. M-au remontat oamenii apropiati, care la necaz se vad. Lor le multumesc. Catre ei raman datoare.

Somn

Vreau să mă îmbăt cu mirosul cearceafurilor de piersică amestecată cu mosc, dimineaţa, când prin fantele de lumină dintre draperii se vede plutind praful. Să mustăcesc şi să mă întorc cu spatele la tine ca să fur încă o oră de somn. 

Patul ăsta e moale şi parcă mă pierd în el. Uit cum mă cheamă, uit de alarme şi de orice mai am de făcut. Suntem eu şi el, o iubire sinceră ce se reinventează în fiecare seară. Să mă ierţi că uneori mi-e lene şi doar mă trântesc pe tine. De multe ori nici nu îmi iau pijamale şi rămân în hainele de stradă. Ştiu că tu ma primeşti oricum.

Dacă afară e soare sau plouă, dacă e sărbătoare sau joi, dacă râd sau plâng, nu te superi, nu protestezi, nu nimic. Mă accepţi. Drept e că scârţâi uneori a nemulţumire, dar îţi trece repede.

Recunostinta

Spun multumesc des pentru ca vreau ca lumea sa stie cand sunt recunoscatoare. Asta e unul din cazuri.
Prietenii mei stiu ce se intampla cu mine, daca o iau razna si mai mult sau nu. Si unii chiar au facut lucruri cu adevarat frumoase pentru mine, ca eu sa-mi revin. Pentru asta nu le pot multumi indeajuns.

Asta poate chiar este sfarsitul, nu stiu. Dar e abia a doua zi din anul asta asa ca incerc sa ma bucur cumva de el. Multumesc celor care au facut trecerea din 2013 in 2014 un moment deosebit [chiar si celui care i-a stricat calculatorul prieteni mele, tipule, esti varza, dar noi ne-am distrat oricum ].