E ura pura, nealterata, stralucitoare ca mercurul. Se aduna si ma mistuie, de parca mi-ai da foc. Pe frigul asta, poate ca asa e bine, poate ca asa trebuie. Sa simti ca arzi si nu ca degeri. Sunt convinsa ca nu la asta te-ai gandit, dar ti-am gasit o scuza, mereu o fac. O faceam inainte, cel putin. Acum sunt undeva la frontiera, nu stiu nici unde ma duc, nici ce caut. Poate gasesc oala de aur a spiridusilor sau poate o sa devin calugarita. Normal ca nu crezi asta, nici eu nu o fac. Incercam doar sa te induc in eroare, sa te bag in ceata, cum s-ar zice. Ca sa nu-ti dai seama ce fac, sa nu ai habar de mine si sa te iei cu mainile de cap, dandu-ti seama ca nu ma cunosti.
Acum sunt amalgam de compusi chimici care stau sa explodeze. Nu ti-as recomanda sa te apropii, te-as ruga sa-ti pastrezi comentariile pentru tine, as ruga-o pe ea sa inceteze cu tentativele-i patetice de a se baga in seama. Ai vazut de ce sunt in stare, nu ma face mai rea. Nu am vrut pana acum sa transform asta intr-o spalatorie publica de rufe murdare, dar poate etatizarea nu e ceva rau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu