Nu am sa dau nume in nicio poveste caci nu e “etic”, e de ajuns ca cine citeste sa se simta.Un prieten mi-a spus zilele trecute ca nu minte, sau daca o face, recunoaste repede, in aproximativ 5 minute (realizez ca aceste 2 afirmatii sunt contradictorii, dar nu asta e problema). Ma gandesc ca asta e o chestie utila, sa sti ca cine te minte iti va spune intr-un final adevarul; dar daca uita, se intampla ceva si uita. Nu e mai bine sa nu minti de la bun inceput?
Pe de alta parte, exista o reticienta a multora in a spune totul despre ei si pe buna dreptate. Daca nu ai incredere in cineva, cum naiba sa-i spui tot? Cum procedezi, ii spui ceva de genul “inca nu pot sa-ti spun asta acum”, doar ca sa tragi de timp, sa iti dai seama daca faci o greseala sau nu?
Viata presupune sa-ti asumi riscuri, dar asta nu inseamna sa te arunci cu capul inainte si cu ochii inchisi in speranta ca totul va merge bine. E nevoie de mai mult decat noroc, e nevoie de implicare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu