Copilul verii

- Mi-am dat 2 palme să-mi revin.
- Cred ca a durut. Ai palma grea... Ca sufletul meu.

Ce mai puteam să îi spun s-o alin? Mi se golea capul încet, ca o țeavă de scurgere de 5. Niciodată n-am înțeles cum poți să te prostești de-a dreptul în doar câteva minute.
Mintea umană... fascinant loc - labirint părăsit și înghețat atins de întuneric. Și nici măcar nu îmi place frigul. Sunt un copil al verii, născut din căldură.
Mi-ar plăcea să-i pot împărtăși căldura. Să nu mai simtă răcoare vreodată, să-mi fie ea soare.