Catre tine

Se zice ca daca nu ai nimic frumos de spus e mai bine sa taci. Intre noi a fost mereu zgomot, zgomotul dat de mine, care nu am stiut sa tac si de tine, care nu ai stiut sa vorbesti. 
Ce scriu acum, e doar pentru mine, e foaia de varsamant a dezamagirii mele. E frica, spaima, obsesia si paranoia. Si tu m-ai lasat prada lor. M-ai inchis in cutia Pandorei si ai topit cheia.
Parca ai cauta uneori mulajul ei si te apropii de cutie, dar nu ai curaj sa o atingi. O privesti contemplativ si te temi de ea. Am vazut asta dincolo de masca ta, pe singura gaura din colt. Te sperie idea ca ai putea sa imi dai drumul si ma ma atingi, sa intinzi mana si ma pipai.
Imaginatia ta bolnava nu isi inchipuie insa ca m-am schimbat. In cavoul  in care m-ai inchis, 50 de nuante m-au pervertit, ca in bestseller-ul arhicunoscut. Si te uiti cu coada ochiului la mine, la umbra mea. 
Doar corpul a ramas din mine...si nici ala la fel. 

50 Shades of Grey

<<rog a se scuza pe alocuri limbajul care se încearcă a fi în ton cu romanul>>

Mi-am irosit aproape inutil vreo 6 ore din viaţă ca să termin primul volum al trilogiei. Cartea asta efectiv m-a futut [aparent scriitoarea are o obsesie pentru verbul ăsta, pe care îl găsesc de minim 3 ori pe pagină]. Recunosc că nu mi-a trecut nicio secundă prin cap faptul că există cărţi pentru care trebuie să fii pregătit emoţional. Ştiam că e o carte extrem de controversată, ăsta fiind principalul motiv pentru care am vrut să pun mâna pe ea. Am vrut să văd cu ce a reuşit cineva, în 3 volume, să scandalizeze într-atât lumea, cum a reuşit să îi împartă pe cititori în ahtiaţi şi revoltaţi. 

După primul volum mi-am făcut o impresie generală şi la drept vorbind, nu intenţionez să le citesc şi pe celelalte două. Cu toate că primele 3 capitole le-am citit pe nerăsuflate, am trecut după aceea printr-o gamă de stări emoţionale din toate genurile. După ce am râs, mi-am dorit propriul meu tip deştept şi bogat, dar fără vicii, m-a speriat, m-a îngrozit, m-a făcut să plâng pe înfundate şi să o las din mână când a fost prea mult. Am reluat-o din absurd, dintr-o nevoie pe care nu o pot explica de a avea certitudinea că întunecatul Grey nu rămâne cu disperata de Ana. [sincer, tipa se arată puţin cam disperată.]

Maniera de scriere e banală, lipsită de orice metaforă sau încercare de a înfrumuseţa ideile plate ale eului narator. Repetiţiile sunt obositoare şi povestea, la rece, pare trasă de păr. Descrierile după care jumătate de planetă e înnebunită sunt la început seci. 

Concluzia mea e că s-a ajuns la nebunia asta din vreo 2 motive: în primul rând, sexul a fost prea mult un subiect tabu şi în al doilea rând, deşi mai sunt numeroase cărţi care se apropie de conţinutul ăsteia, E.L.James a avut curajul neruşinat de a scrie fără reţineri, fără prejudecăţi. Cred că ăsta e singurul lucru pe care îl apreciez la ea şi la cartea ei.