Tu nu

Tu nu cunosti senzatia de rau care porneste din stomac si iti provoaca interminabile si dureroase crape, care te face sa nu mai rationezi ci pur si simplu sa-ti doresti sa inceteze. Acel tip de durere care te pravaleste pe jos in timp ce tu nu iti mai simti picioarele si cazi.

Tu nu ai plans 3 zile neincetat pana cand ti-au secatuit ochii si organismul tau a refuzat sa mai produca lacrimi doar ca sa te faca sa te opresti.

Tu nu rationezi cand spui ca stai langa mine din mila si nu vezi cat ranesti prin cuvinte.

Tu nu…multe, dar eu trec peste.

Table for two

Am rezervata o masa pentru doi. Si ea asteapta sa venim, sa imi tragi usor scaunul invitandu-ma sa ma asez. Vrea sa auda tot ce avem noi sa ne spunem. Pe ea nu o intereseaza daca ne certam sau ne alintam, ei pur si simplu ii plac povestile.

 Iti mai amintesti? Si mie imi placeau, credeam in ele, in magia lor. Acum sunt doar basme pentru copii.

Dispret

Stii cum e sa te implici in zeci de lucruri, sa le duci la bun sfarsit intr-un mod onorabil si sa fii recompensat? Nici eu!
Simt ca nimic de ce fac nu e un proiect care sa fie apreciat. Asa ca renunt si imi prezint cu toata politetea dispretul fata de cei care "vad" sau "se prefac a nu vedea" eforturile depuse de unii.
Daca aceasta situatie ar fi o persoana, as scuipa-o cu tot tupeul in fata.
 Si o dedicatie muzicala care se potriveste cu stare mea: http://www.youtube.com/watch?v=m1kTvmOl1_A

Amintiri din puscarie

Razboiul nu se poarta numai pe front, ci oriunde exista persoane care nu se inteleg. Nu exista macel fara arme. Unii ajung prizonieri de razboi, pentru ca au taria de a-si mentine credinta. Ei sunt cei care indura numai pentru a nu da satisfactie inamicului, ca s-au predat. Ei mor in lagare, de frig, de foame, batuti, intr-o singuratate care te innebuneste.
Acolo unde auzi picaturile de sudoare cum se scurg de pe frunte pe obraji, pe langa conturul buzelor, in jos pe gat. Aici unde lumina este o raritate cu care nu esti obisnuit, care te orbeste daca o privesti putin mai mult decat se cuvine.
Iar la carcera este mai rau ca intr-un mormant. Ai senzatia ca pereti se strang cu scopul de a te strivi, ca aerul e din ce in ce mai putin. Iar mintea incepe si ea sa-ti joace feste, sa te minta cu vorbe dulci pana cand vei deveni doar un morman de oase care nu mai sunt legate intre ele de nimic.
Si asa dispari. Ajungi cenusa, un praf care sa ingroase straturile deja existente in celule.

Epilog: Istoria crimei din benzinarie

Necunoscuta misterioasa ocupa locul 123 in carnetelul sau cu victime. Doar ca acum, ceva era in neregula. Nu mai simtea acea satisfactie de durata, chiar din contra. Se simtea ca in vid.
Nu se intrebase niciodata de ce ucidea, daca e normal sau daca ar trebui sa se opreasca. Nu se gandise la consecinte sau la zecile de familii pe care le-a distrus. Era omul momentului, al impulsului. Deciziile le lua mai mult sub semnul norocului. Dar acum era diferit, vroia sa experimenteze ceva mai "profund".
In acest moment al sau de necugetare a puns punct tuturor problemelor. Era undeva intre 2 si 3 dimineata, pe autostrada nu se vedea nici urma de masina, benzinarie era goala. Se auzea doar zgomotul produs de frigiderul produselor perisabile. Cu miscari mecanice si o privire lipsita de esenta goleste cateva bidoane de apa, le duce la pompa si le umple cu benzina. Se intoarce inauntru si incepe sa imprastie cei 50 de litri de motorina pe marfa, ghiseu, pe jos, chiar si pe el insusi. Scoate din buzunar un chibrit si ultima tigare din pachetul de Kent 8 furat din casa cu doar cateva ore in urma.
Aprinde nonsalant tigarea si arunca pe jos batul de chibrit. Intreaga incapere se aprinde. In jurul sau flacari care s-au raspandit pana la picioarele sale. Asezat pe scaunul sau astepta, ca flacarile sa-l cuprinda si pe el. Sa-l mistuie, sa-l mantuiasca de povara crimelor comise. Putin cate putin focul a cuprins fiecare bucata din el, durerea devenind insuportabila.

Locul a fost gasit de catre un sofer care oprise speriat de masa de fum si scrum de langa sosea, a fost chemata politia si s-a presupus ca era doar un angajat dement. Un nebun depresiv care dadause foc locului si din prostie fusese prins in propria capcana. Nimeni nu avea sa afle povestea acelor fete, luase cu el 123 de secrete in Iad.

De ce dragostea dureaza 3 ani

De ce 3 ani şi nu 2 sau 4 sau 600?
După mintea mea, asta confirmă existenţa celor trei etape pe care le-au evidenţiat atât de des Stendhal, Barthes şi Barbara Cartland: Pasiune - Tandreţe - Plictiseală, ciclu cu trei faze ce durează, fiecare, un an.

În primul an, cumperi mobila.

În al doilea an, muţi mobila.

În al treilea an, împarţi mobila.

Si de asta dragostea dureaza 3 ani

via Irina.Ir

Istoria crimei din benzinarie IV

Poftea la sange asa cum vedem pe strada copii mici care isi doresc acadele sau alte prostiute de la vanzatorii ambulanti. Sclipirea din privire nu-i putea fi egalata de nimic. Nu ii pasa ca ea suferea, ca efectul alcoolui disparea cu fiecare clipa si durerea devenea insuportabila. Era ca si cum cineva ii strivea incet fiecare din cele 206 oase ale corpului ei. Incercase sa ajunga pana la chiuveta dar pica pe jos la jumatate distantei dintre aceasta si usa de la intrare.
Zgomotul provocat de corpul ei de 57 kg l-a facut sa se repeada asupra ei. Sadic sa nu, nu dorea ca ea sa moara inainte de a o ucide el. A scos briceagul din buzunarul de la spate si i-a sectionat usor clavicula. Rana nu era letala, dar datorita celorlalte pe care le mai avea, timpul i se scurgea repede.
I-a curmat suferinta cu o ultima lovitura brutala direct in inima. Ochii ei s-au deschis mari apoi s-au inchis pentru ultima oara. A ramas cateva clipe pe jos, langa ea. A inceput sa o buzunareasca in cautarea unui act, ceva care sa-i spuna cum se numea straina misterioasa.Dar nu a gasit, asa ca si-a intors atentia catre urmatoarea problema majora: ce sa faca el cu cadavrul? Nu il putea lasa in baie, asta era clar.
A ridicat-o pe sus si a scos-o din benzinarie pana la marginea padurii. Acolo a lasat-o jos si a inceput s-o tarasca de par intr-un tufis cat mai departat. Cu putin noroc, animalele aveau s-o manance inainte ca el sa ucida iar.

Istoria crimei din benzinarie I

Daca ar trebui sa spun o poveste de groaza la un foc de tabara, as alege-o pe a  Ninei. Povestea ei e cam asa:

Vineri noapte, aproximativ ora 3. Nina iese din barul in care si-a risipit inutil ultimele 5 ore din viata. E beata manga, soseaua ii fuge de sub picioare si axul drumului parca serpuieste in fata ei. Din fata vine o luminita care se apropie din ce in ce mai repede, marindu-se. Este un tir de marfa, dar ea nu stie asta. Continua sa se apropie de el, mergand mai mult in patru labe decat in doua picioare.

Soferul tir-ului este adormit, la randul lui. A fost o zi grea pentru el. A avut de traversat tara de la un capat la altul cu o incarcatura de cateva tone, prin caldura infernala a celei mai calde zile din august. Cu ochii semi-deschisi viseaza la sotia lui care-l asteapta acasa, in halatul ei roz si subtire dintr-o matase ieftina. Ce-i drept, nu e extraordinar de atragatoare, mai ales ca in ultimii ani s-a ingrasat cateva kilograme, dar stie ca e doar a lui si o iubeste. Pana sa inchida complet ochii si sa-si imagineze sotia complet dezbracata, tir-ul deraiaza. A lovit ceva, a simtit cum un corp strain a intrat sub rotile masive ale masinii. Dar nu are curajul sa deschida portiera, sa coboare si sa vada ce s-a intamplat. Asa ca accelereaza si fuge.

Istoria crimei din benzinarie III

A lasat-o in parcarea unei benzinarii dupa ce au convenit amandoi ca asa este cel mai bine.
Cu o seara inainte intrase in tura Valentin. Lucra de aproximativ 4 luni aici si ii placea. Lumea nu oprea foate des, dar nici nu se putea plange ca sta degeaba. Salariul era mai mult sau mai putin satisfacator, dar nimic nu compensa satisfactia unei crime.
Aceste era secretul murdar pe care Vali il ascundea de la 5 ani, pasiunea sa pentru omoruri, sange, durere. A descoperit-o accidental, cand hamsterul lui [Joey] a murit. L-a gasit plin de sange la nas, apoi cu unul din cutitele vechi cu care mama lui scotea buruienile din straturile de flori i-a despicat corpul in doua. Murea de curiozitate sa stie de unde vine acel lichid rosiatic.
Peste ani, a descoperit aceeasi placere sadica, dar la intensitate crescuta cand a ucis prima fata. Era in vizita la bunici, intr-un alt oras. Nu o cunostea foarte bine, de fapt, tot ce stia era numele ei.Si l-a intiparit bine in memorie pentru ca peste ani sa-l noteze pe prima fila din carnetelul lui. Sofia...draguta pustoaica, acum aproape ca regreta ce-i facuse, dar era prea tarziu.
Era 13 august de exact 5 ore. Nu mai ucisese de exact o saptamana cand venise tipa aia blonda si aroganta care ii ceruse sa-i faca plinul noului ei BMW seria 3. Avea acel stil vulgar care se reflecta in hainele ei, in atitudinea ei si chiar in mersul usor leganat cu picioarelearuncate in fata. Aproape ca ii fusese scarba sa scape de ea. Chiar in timp ce isi lingea marsav buzele uscate intra Nina. Rosul parului ei se amesteca cu sangele care i se uscase pe fata intr-o nuanta stinsa. Hainele-i pareau sfasiate parca de animale salbatice. Vine la el, sa il roage sa-i arate baia. Iar el o cunduce pana acolo, cu acea sclipire diabolica in ochi.
A stiut ca venise timpul sa ucida din nou.

Istoria crimei din benzinarie II

In bezna noptii Nina se ridica de pe asfalt. Simte cu fiecare por al pielii ei se desprinde de smoala proaspat turnata, lasand in urma straturi ale epidermei sale. Simte gustul sarat al sangelui in propria gura de parca-si clateste dintii cu el. Cateva coaste rupte si habar nu are ce e in neregula cu ea. Poate s-a speriat doar sau poate e moarta. Si atunci ar fi o stafie, o prezenta fumurie, usor incandescenta de care lumea s-ar speria usor.
Are o incercare de a se ridica din pozitia culcata in care statea, care desigur esueaza. Nu stia de ce nu poate merge, dar la gradul avansat de ebrietate in care se afla, nu se intreba si "de ce". Reuseste cumva sa ajunga pana la marginea drumului. Betiva in sant, era o imagine deplorabila a sinelui ei, lipsit de orice farama de demnitate si stima de sine. Norocul ei ca nu vedea pielea despicata pe maini si rana deschisa plina de praf. Astepta un semn al providentei care sa-i spuna ca nu ii este sortit sa moara in astfel de chinuri. Din pacate nu stia ca viitorul e plin de surprize.
Era trecut de 5 dimineata cand un Ford Shelby Mustang opreste langa ea. O vazuse de la departare atunci cand lumina puternica a farurilor ii dezvaluise pupilele. Soferul era un batran la vreo 57 de ani, cu parul usor grizonat care era in circuit prin tara. S-a gandit s-o ajute, asa ca a luat-o cu masina si a dus-o pana la prima benzinarie ca sa poata da un telefon la rude sau eventual sa sune dupa o ambulanta. Bucata de drum pe care cei doi au parcurs-o impreuna nu a fost mai lunga de 15 km. In tot acest timp in masina a fost o liniste mormantala. Sergiu (soferul) s-a abtinut sa intrebe cum a ajuns o tanara dragutica de 23 de ani, in sant, plina de vanatai si sange si mirosind a alcool de proasta calitate, iar ea s-a ferit de a da explicatii pe care oricum nu le putea formula. A fost totul ca un acord mutual ca acest subiect nu trebuie deschis.

Pentru ca...

Pentru ca exista atat de multe figuri de stil complexe care nu transmit nicio traire si pentru ca sunt o sumedenie de cuvinte simple care exprima mai mult...
Pentru ca viata este o continua asteptare a necunoscutului, pentru ca speranta trebuie sa existe...
Pentru ca oamenii stiu sa ofere multe, dar prea putina dragoste...
Pentru ca adevarul raneste de cele mai multe ori, indiferent de cum este spus...
Pentru ca este atat de greu sa exprimam ce simtim...
Pentru ca lumea este atat de simpla dar noi inca nu o intelegem...

Sange tipat pe pereti

Miez de noapte. Ma trezesc atat de brusc incat lovesc cu mana telecomanda ramasa pe marginea patului care zboara pana in celalalt capat al camerei facand un zgomot strident.
Pe fruntea mea broboanele de transpiratie curg siroaie. Iar mi te-ai aratat in vis...sau mai bine as spune in cosmar. Ma omorai lent cu precise mecanice lovituri de cutit. Si eu sangeram in cabina de dus, dezbracata de demnitate. Halal imagine a sinelui in oglinda, nu crezi ? Acum ca mi-ai luat si asta, nu-mi mai ramane nimic.
Te-ai oprit abia cand am tipat la tine. De fapt, nu te-ai oprit, doar am stins eu cosmarul. Sper ca daca ma culc iar, tu o sa mergi in alta casa, sa ucizi, sa-ti satisfaci pofta demonica de sange.

Venin

Sunt scorpie, sunt plina de venin si de cuvinte de dezapreciere la adresa mea. Si sunt obisnuita cu asta incat nu mai sunt la fel de afectata ca la inceput. [Ei bine, aici e o minciuna. Nu m-am obisnuit, dar cred sincer ca poate o voi face candva, numai ca sa scap din starea asta]
Adaug la lista de defecte ca sunt ciudata, nu la modul ok...da, sunt fata deci sunt ciudata. la modul sunt ciudata ciudata ciudata. Am toane, am schimbari de dispozitie in mai putin de 30 de secunde [ mai mult sau mai putin explicabile]. Sa recunosc sincer, am tot ce-i mai rau din lista defectelor. Si totusi...asta sunt.
Take it or leave it.

Piesa de schimb

Inima nu are piesa de schimb, daca ceva se defecteaza la ea nu mai poti repara. Asa ca poate ai vrea sa ai grija de ea, de inima ta, poate si de a celor pe care ii iubesti.
Sau poti sa-i strici mecanismul, sa o desfaci ca sa vezi cum functioneaza. dar sa-ti amintesti ca niciodata nu va mai fi la fel. Iti asumi riscul ?

Rama

Si am crezut ca nu o sa mai revad niciodata privirea aia. Dar lucrurile nu sunt cum le planifici.
Azi am revazut-o intr-o poza, dar nu erai langa mine. Erai al alteia. Si oricat de sfasietor ar fi fost asta, puteam trece peste. M-as fi chinuit o vreme buna sa uit si sa sper la fericirea ta.
Desigur, nu s-a intamplat asta. In schimb, am incep sa plang ca o proasta (o femeie nu plange niciodata din prea multa desteptaciune). Partea auzanta e ca tu nu pricepi ce am, ca si cum totul e ok.
Dragul meu tont, uite cum stau lucrurile: am vrut nespus o poza cu noi, dar nu genul ala facut la caterinca, ci una reala, care sa exprime ceva. Am vrut sa ti-o pun intr-o rama draguta, sa o poti avea langa pat, in fiecare dimineata sa te trezesti cu ochii in ea. Si nu am primit-o. Iar pupaza asta care abia te cunoaste are colectie. Ma simt sublim.
De ti-ai fi putut vedea privirea...parca ea era totul, lumea ta, suflarea ta. Macar sa stiu ca e asa, ca esti fericit si...renunt sa sper.

Shh...

Si n-am mancat in viata mea ceva mai bun decat profiterolul. Il iubesc intr-atat incat, daca ar fi o persoana, as lua-o de nevasta.
Dar e ceva ce tu nu sti. E secretul meu pe care l-am pastrat cu sfintenie. Asa ca shh, sa nu-l mai spui la nimeni.
Adevarul e ca...cel mai bun profiterol e cel facut de tine si gustat de pe buzele tale. Are ceva ce la restaurant nu ti se pune in farfurie, se numeste dragoste!

Razboi de vise

Ti se spune des sa renunti, sa ucizi cu brutalitate chiar si ultima farama de dorinta, sa te alaturi "Soldatilor fara speranta" intr-un mars fara de sfarsit.
Plecati toi din acelasi punct, aceeasi baza militara. Diferenta este ca din cei 20 de oameni cati sunt in batalionul acesta, 3 se vor imbolnavi de dizenterie, 7 vor fi impuscati pe front, 8 vor fi capturati si gazati in lagare, unul va dezerta...
Iar singurul ramas, isi va pierde o mana poate chiar un picior. Dar dupa 5 ani de tras prin transee se va intoarce acasa, la nevasta si copii. Le va spune cat de greu i-a fost sa indure frigul, durerea fizica, foamea, dar mai ales dorul de cei dragi.
Povestea singurului supravietuitor va dainui cu fiecare generatie.

Povesti in tandem 2

M: Exista undeva in lume o fata frecata la icre de un baiat care ii comenteaza toate faptele dupa bunul lui plac,si apoi ii cere iubirea.Si o primeste,desi fata nu il suporta.

R: Ea se gandeste ca poate el merita o sansa, ca poate se indreapta. Ca si o trestie sta dreapta uneori.

M: Pacat ca barbatul se gandea la el insusi ca la un arac.Isi pierduse increderea in el,actiona numai ghidat de altii,de acele mii de voci exterioare care il manipulau si il faceau sa devina confuz,actionand aiurea,bezmetic,ca un ied pierdul intr-un lan de porumb.Un arac nu stie ca poate sta drept,decat langa cineva potrivit,langa un arbore puternic,si care sa aiba grija de el,cum avea de gand sa fie ea.

R: Nici ea nu era cine stie ce, era o persoana normala. Era nesigura si neincrezatoarea, timida si sperioasa. Dar mai ales de toate, era trista. Inauntru era pustie si lipsita de sentimente. Timpul le ucisese.

M: Era mai degraba ca o persoana parasita,se simtea tradata de cei ce ii iubise atat de mult,iar totul a facut-o sa isi transforme dragostea in ura,in viclenie,se gandea la razbunare,pana sa il cunosca pe el,care initial o scotea din sarite.

R: Nu spera sa devina alta stand langa el, nu spera ca el sa o faca fericita. Vroia doar pe cine cu care sa imparta suferinta, caci pentru ea era prea mult.O chema Silvia, dar arata mai mult ca o Antonia.

M: Cunoscu cu putin noroc din nou o persoana ca Serban,cel pe care timpul l-a facut uitat si care nu a mai reusit sa ajunga la ea.Era dorul ei ce o umpluse de ura.Doar ca regasise in acest El pe altcineva.

Vezi si Marius

Post Mortem

Atunci cand pierzi pe cineva pentru ca el sau ea decide sa plece de langa tine e dureros. Dar e infinit mai tragic ca o persoana sa-ti fie luata de langa tine.

Pe parcurs, te obisnuiesti cu durerea. O accepti ca pe o cocoasa, care in timp nu ti se mai pare atata de grea, iar in final aproape ca nu iti amintesti ca o duci.

Apoi intervine cu totul uitarea. Tu devi prea ocupat pentru a mai acorda atentie trecutului. Si esti prost...caci tu nu sti, ca cel care uita trecutul este condamnat sa il repete.

Exista si barbati feministi

RUXU:Barbati tampiti. Unde sunteti cand e nevoie de voi?

MARIUS:Nicaieri, o admit. Asculta un sfat. Incearca sa te gandesti la ceva frumos, de orice natura, si simultan ceva intens.

RUXU:Da. 5 moduri de a ucide o persoana! Nu, 125 de moduri de a ucide o persoana. Mai corect asa. Mai multe, mai bine.

MARIUS:Incearca sa combini asta cu ceva romantic. Gen...125 de moduri de a-mi tortura intr-un mod placut iubitul.

RUXU:Cred ca glumesti. Ce e romantic in a ucide?

MARIUS:Pai... Il musti de gat pana sangereaza,sau il saruti si ii musti buza pana se scurge tot sangele din el. Si sunt 2 lucruri rosii pe lume: moartea si iubirea. Combina-le!

RUXU: Nu merge faza cu muscatul pana la sange.I-ar placea micului nemernic! Aaaaaaaa! X( Innebunesc.

MARIUS: Fa-te ca-l imbratisezi,ii iei mana si jap! O musti pana se rupe.

RUXU: Am facut-o. Batut, lovit, muscat, piscat, ciupit! Toata gama!

MARIUS: Ciupit? Ce e sadic in asta?

RUXU: Am incercat de toate! Nu am zis ca a si mers...

MARIUS: Topor?

RUXU: FUTU-I! Il omor!

MARIUS: Poti sa faci si asta,dar numai in imaginatie, sau fa-te ca te joci cu un cutit si ii scoti un ochi...

RUXU: Nu am ce sa-i mai zic. A fost la distractie. Ii era ‘dor’!

MARIUS: Tu stii sa interpretezi asta.

RUXU: Vezi de ce vroiam sa omor?!

MARIUS: Acum... da,poti sa-l omori. Sugerez toporul.

RUXU: Aaaaaah! Idioti! Doamne sfinte de ce nu aveti si voi minte?!

MARIUS: Eu macar stiu ca nu am minte la prorpiu...

RUXU: !!!!

MARIUS: Daca vrei,poti sa injuri aici cat vrei, si pe cine vrei. Chiar si pe mine. Nu ma supar. you need that.

RUXU: Nu stiu cati, parca mai aveam. Ce mai conteaza? Marlani! Magari!

MARIUS: Suntem niste idioti... Niste porci! Si ne ingrasam fix ca porcii apoi si facem un burtoi si stam pe canapea ofensati ca avem burta si stam degeaba! Suntem niste ignoranti! Ai dreptate!

RUXU: Stiu! Si noi totusi va iubim ca proastele.

MARIUS: Stii... Si mai stam si cu o telecomanda in mana, schimband canalele, si ne uitam prin televizor, consumam curent degeaba,si pe caldura asta mai incalzim si TV-ul degeaba, asteptandu-va pe voi, niste minunate, care sa ne oferiti ceva frumos, dar voi nu ne oferiti nimic pentru ca va e sila de noi pentru ca suntem porci! Deci uite ce logica de cacat avem noi, barbatii, cat de prosti putem fi!

RUXU: Asta merita scrisa si postata!

MARIUS: Amin! Hi! MMarius name is hell!

Sunt barbat

Sunt un porc complicaaat

Si deloc simplu

N-am inima si nici minte

RUXU: Vai, barbati prosti. Folositi scuza ca sunteti mici ca sa scapati de belele,dar va uitati la pornace si aveti pretentii de 'barosani'. Sunteti niste magari profitori! Si ar trebui sa va puna dracu cineva la punct de fiecare data cand spuneti cretinatatea asta,ca ‘sunteti mici’. =)))))

(restul e Cancan)

Cu Marius

Promisiune

Promite'mi ca te vei stradui ca atunci cand ma voi purta prosteste sa te prefaci ca nu observi . Ca atunci cand voi da cu capul de pragul de sus, vei fi acolo sa ma tii de mana. 

Poti promite asta?

Te rog, pentru mine?

Povesti in tandem 1

R: Inceput de proza, sfarsit de speranta si un miros patrunzator si acru de cadavru in descompunere. Vad sacalii care roiesc pentru o bucata de carne, ma gandesc ca ei nu au sentimente, dar nici tu nu ai. Si din nefericire m-ai tras si pe mine in abisul sufletului tau.

M: Si ai picat infipta adanc intr-un pat moale si fierbinte din fundul prapastiei. Si te afunzi in el. Iti lasi visele pe perna si inoti in temeri, in intuneric. Inoti cu mine, care te imping sa cazi pentru ca eu sa cad peste tine. Te ademenesc fara sa poti opune rezistenta.

R: Un urlet jalnic de disperare iese din strafundul plamanilor mei cu capacitate si asa redusa. E inutil, pe tine nimic nu te induioseaza. Vrei doar sa ma omori, intr-un act lent si dureros. Vrei sa am timp sa-mi revad greselile. Multumesc, acum vad care a fost cea mai grava: simplul fapt ca te-am iubit.

M: M-ai iubit, iar perna mea e prea moale sa nu ma lase sa te visez urland sa scapi din cosmarul bratelor mele, ce te sugruma posedandu-te. Si cadem impreuna spre a ne sparge trupurile neantic, lovindu-ne unul de altul sau poate izbindu-ne de ceva.In bezna nu te pot vedea, dar visul meu te simte sufocata, strigand aproape mut de teama si extenuare sa te eliberez, sa cad singur daca tot mi-o doresc. Dintr-o dragoste orgolios de sadica tin sa cadem amandoi, sa ne evaporam in intregul loc negru din jur, necunoscut, nevazut.

Machiaj pentru suflet

Cu ochii inca inchisi bajbai dupa tubuletul mic cu continu solid, pe care il tin de obicei in noptiera. Nu-l gasesc asa ca ma indrept spre baie (nu, inca nu am deschis ochii decat pe jumatate).

Ma spal si incep constructia mastii, pentru ca in final asta se dovedeste a fi. Rujul rosu aprins ascunde uscaciunea buzelor secate, rimelul si fardul de ochi  fac invizibile lacrimile din seara precedenta, corectorul si fondul de ten acopera cearcanele imense. [Si da, stiu, nu se aplica in ordinea asta]

Acum am ambalajul "perfect". Si-mi doresc sa existe si machiaj pentru suflet.

Tristembrie

Daca ar exista un anotimp al tristetii, ar dura cat celelalte 4 la un loc. Si l-as numi "tristembrie"- cat de neinspirat, nu-i asa? Ei bine, nu l-as numi eu, ar face-o altii si eu as "fura" numele .
As putea putea fi nefericita non-stop si nimeni nu m-ar intreba de ce. Ar presupune toti ca e de vina anotimpul.
Lacrimile s-ar confunda cu stropii de ploaie si nimanui nu i-ar mai fi mila de o biata amarata. Orasul o sa planga si el, iar cu prima ploaie i se vor spala culorile. Cladirile vor reveni la cenusiul lor de plumb, asfaltul va emana un miros puternic de gaze si se va muri in masa.

Intoxicatie cu dioxid de carbon.

Disectie electorala

In pragul sfarsirii campaniei electorale ma trezesc cu inca un fluturas in cutia postala [cred ca am primit zilnic cate unul]. Nu imi propun a face reclama respectivului candidat la functia de Presedinte al Consiliului Judetean. Vreau sa subliniez cateva aspecte din "scrisoarea deschisa" adresata alegatorilor.

Inceputul, formularea standard "dragii mei", menita sa "ne apropie" de omul a carui coloratura politica nu o voi mentiona. Continuare m-a facut sa rad: " v-am transmis personal aceasta scrisoare pentru a va multumi din suflet pentru sustinere acordata". A se intelege: "consilierii mei de imagine se ocupa cu vorbaraia si promisiunile electorale, eu doar semnez" si inducandu-se ideea ca noi chiar sustinem respectivul candidat. Domnul in cauza isi continua scrisoarea astfel: " inainte de inceperea campaniei,43.500 de buzoieni au semnat pentru sustinerea candidaturii mele ca independent la presedentia Consiliului Judetean." [ pentru cine nu este informat, aceasta "binevoitoare" sustinere s-a realizat prin "acostarea" simplilor cetateni, in plina strada, de tinerii sustinatori ai domnului pe care il voi numi generic "X", care erau rugati sa semnez in schimbul unor beneficii.]

Sfarsitul insa, este cireasa de pe tort: " va rog sa veniti la urne, sa aratati ca votul dumneavoastra conteaza, sa demonstrati ca Buzaul merge inainte". De parca nu iese cel care plateste mai mult. Adica, sa fim seriosi, chiar exista oameni in Romania, la ora actuala, care sa puna botul [cum se spune in popor] la asemenea..."formalitati" ?

(Nu) vreau

        Nu vreau sa scriu, nu vreau sa stiu, vreau sa dorm! Sa nu fiu constienta de nimic din ce ma-nconjoar, sa nu simt ca timpul zboara. Sa deschid ochii, sa-i rotesc pe pereti si sa nu-mi navaleasca in minte risipite, inutile...cuvinte.
        Nu vreau sa te mai las sa desenezi cu cutitul forme geometrice pe spatele meu si asa plin de rani.

Carnaval

    Suntem obisnuiti ca mastile sa fie purtate doar la carnavaluri, dar nu ne gandim si la ce purtam zi de zi pe chipuri, fara ca lumea sa realizeze. Ne prefacem fericiti atunci cand suntem tristi pentru ca cei din jur sa nu fie afectati. Si asta nu e ceva rau, din contra...Dar sunt si cazuri cand ne prefacem amabili, prietenosi si ascundem ura si resentimente. Aici deja nu mai e ok.
    Imi doresc ca lumea sa renunte la masti macar pentru o zi, imi doresc sa stiu cu certitudine ca persoanele pe care le consider "prietenii mei" nu se prefac, nu ma mint si nu joaca teatru. Si nu cred ca cer mult, dar chiar daca as cere prea mult nu mi-ar pasa. Pentru ca eu refuz sa fiu "MAMA RANITILOR", pentru ca stiu ca la nevoie, langa mine nu e nimeni si toti uita ce faci pentru ei.


    Jos masca, macar pentru o zi!

Nimic

Pentru ca "nimic" nu e doar un cuvant pe care il trantesti atunci cand nu vrei sa dai o explicatie. Este o stare aflata la granitia dintre inertie si tristete, cand ceva parca da peste tine iar tu refuzi sa admiti incidentul. E momentul in care tu realizezi o prostie si te rusinezi fata de tine ca ti-ai permis sa gandesti asta. E durere si necunostinta, constiinta si in acelasi timp o ineptie. E jalnic sa stii cand, unde si cum gresesti dar sa stii de asemenea ca nu poti schimba nimic.
Asa ca hai, te provoc sa folosesti cuvantul asta. chiar vreau sa stiu, pentru tine...ce inseamna?

Tribut necunoscutului

Devenit deja mult prea prezent in viata mea, jucandu-se cu nervii mei, punand-mi la incercare rabdarea si fortandu-mi limitele pana dincolo de extrem, traieste EL. Ii spun sub numele generic “el”, poate la fel de bine sa fie o ea…la o adica, nici nu conteaza. De ce ar face sexul vreo diferenta? Faptele nu au nevoie de explicatii, desi eu inca sunt in cautarea uneia.
Cineva a spus “haters gonna hate”, eu am transformat-o in “haters gonna love”, dar acum devine “lovers gonna hate”. Felicitarie tie, drag necunoscut, ca ai schimbat ceva in mine.
Te detest pe tine pentru ca existi, pentru ca am voie, pentru ca si tu o faci, pentru un milion de alte motive pe care nu am rabdare sa le insir. Vreau sa-mi satisfac cele mai sadice placeri, sa te vad sangerand pana la ultima picatura, injurandu-ma pentru tot ce-ti fac. Il iubesc pe el, pentru ca si acum ii simt mana calda pe spatele meu rece, parfumul care persista in hainele si narile mele, pentru ca e ce tu nu esti.
Si uite ca trisez; fur timp pentru mine si ma uit in stanga si-n dreapta, traiesc ca o hoata, cu teama de a nu fi prinsa. Acum ca ma gandesc…cat de rau poate sa fie?

Poveste sau poem d`adio

Poveste de culcare, scrisa pe-o agenda veche-albastra-prafuita, in bezna televizorului, p-un picior. Poveste fara Cosanzene, poveste cu un el si-o ea, ce se iubesc. Cliseic, nu?Dragostea starneste invidei, starneste ura, desparte oamni in final. Pentru ca el si ea se iubeau, au renuntat unul la altul, de bunavoie, siliti de imprejurari.
Nu stiu cum se termina povestea, inca n-am aflat. O voi intreba pe ea, cand va iesi din izolarea in care singura s-a aruncat. Asa a crezut ea ca-i mai bine, iar eu…cine sunt eu s-o condamn? Eu sunt nimeni, eu sunt doar povestitorul.

Poveste de culcare

Hai sa-ti spun o poveste. Inchide ochii si lasa-te usor cu capul in poala mea. Si in timp ce tu vei asculta cuvinte insiruite care descriu fantasmagorii eu ma voi juca in parul tau, cu buclele tale aproape perfecte. Asta-i ideea mea de poveste.
Si partea frumoasa e ca tu nu vei afla cat mint sau inventez sau cat e real. Nu o sa-ti spun, nu o sa te las sa ma tragi de limba indiferent cat ai incerca.
Si stiu ca si tie ti-ar placea, sa auzi cum Domnul X o cunoaste pe Doamna Y. Si cei doi, sunt doi necunoscuti, ca la matematica. Dar dupa 2,3 intalniri (astea fiind ecuatiile), ajung sa se cunoasca. Apoi descopera ca se plac, dar bine, nu descopera ei singuri asta, o vor face altii pentru ei. Si ii vor tine impreuna intr-o camera, pana ajung sa se iubeasca.
Si mai intrebai la ce e buna matematica…hei, doar nu ai adormit?

Cine pe cine si care pe care?

Pe cine dai vina, cand tu gresesti si cel de langa tine greseste; si o mai faceti si simultan, ca sa nu existe discriminare? Apoi va cereti amandoi scuze si sunt de prisos pentru ca la inceput niciunul nu e dispus sa ierte. Nu va trece mult pana unul va incepe sa cedeze, dar desigur, cum lucrurile nu pot fii niciodata simple, celalalt nu va accepta pur si simplu ca tu poti trece peste. Se va crea atunci o situatie innebunitoare, cand tu ierti o persoana care nu se iarta pe ea insasi.
Bine, acum e timpul sa fim optimisti. Majoritatea certurilor  sunt urmate de impacari frumoase. So come on, show me that I`m right. But first of all let me say something about jealousy: “it`s  a feeling born from love and a desire for protection”.

Pedeapsa

Vreau sa ma invelesc cu tine, sa para ca a nins peste mine cu fulgi mari, grei si pufosi iar mie sa-mi fie cald. Sa simt cum imi inabusi respiratia si ma strangi de mijloc ca un frenetic.  Daca o sa continui asa, ma jur (desi nu la propriu) ca ne despartim. Ce naiba, cineva trebuie sa puna piciorul in prag. Nu te las sa ma omori. Asta ar fi culmea, nu crezi?

Tot nu incetezi? Bine, atunci punem punct aici. Da-te jos de pe mine si mars in masina de spalat, ai voie sa iesi de acolo numai dupa ce inveti sa te porti.

-Roxana, unde ai aruncat halatul?
-In cuva cu rufe, mama. E pedepsit.

“Te iubesc” scrijelit in zapada

Cea mai tampita intrebare pe care ti-o poate adresa cineva: ma iubesti?

Da, dragul si ametitul meu. Te tin sub papuc ca nu cumva sa fugi, sa vezi ca exista viata si dincolo de mine.  Asta inseamna deci ca te tin cu forta, dar mie nu-mi pasa, iar tu nu vei afla vreodata. Te voi lasa sa traiesti cu impresia ca eu impreuna cu simpla mea prezenta iti sunt de ajuns. Pentru ca sunt egoista pana-n maduva oaselor si te vreau doar pentru mine. Cunostintele tale se vor rezuma la mine si poate, daca esti cuminte, cate o carte de psihologie din cand in cand.

Iti voi repeta in fiecare zi ca te iubesc, nu cumva sa uiti sau sa te simti neglijat. Si uita asa vom trai intr-un concubinaj fortat dar fericit.

Please…

  Pentru ca eu nu am apucat sa  spun “Ramas bun, 2011!” si nici “Bine ai venit, 2012!”. A fost povestea amuzanta in care o desteapta de fata [care nu era blonda pe vremea aia] a intrat in spital pentru ca a tinut post. 

 Tampita poveste, intr-adevar, dar adevarata.
Pentru nefericita asta, 2011 s-a terminat cum nu se poate mai rau si 2012 a inceput cum nu se putea mai ciudat. Si se trezeste ea, intr-o dimineata friguroasa de 2 februarie sa-i spuna anului care a trecut, ca a fost de rahat, iar anului care vine, sa fie mai bun.
Asa ca, draga divinitate care esti mai mare peste toate in lume, ai mila si scapa putin noroc prin sita cu care cerni si fa din anul asta unul mai bun.

Lumea cu susul in jos

Exista doua tipuri de lumi: lumea cum o stim noi si lumea pe care ne-o imaginam. Se spune ca fiecare om este liber sa aleaga unde vrea sa traiasca; in realitate aceasta este doar o aparenta. Altcineva decide pentru noi, unde vom trai, dar sta in puterea noastra sa modelam lumea, exact ca pe o bila de plastilina. Nu e nevoie de cuvinte mari si elaborate pentru a ascunde o idee banala. Cei ce vad dincolo de metafore sunt cei capabili.

Nu impui, dar iti doresti. Deciziile noastre in contexte multiple ne definesc ca persoane, altfel nu am mai dispune de liberul arbitru.

Regula de aur a celor 5 minute

Nu am sa dau nume in  nicio poveste caci nu e “etic”, e de ajuns ca cine citeste sa se simta.
Un prieten mi-a spus zilele trecute ca nu minte, sau daca o face,  recunoaste repede, in aproximativ 5 minute (realizez ca aceste 2 afirmatii sunt contradictorii, dar nu asta e problema).  Ma gandesc ca asta e o chestie utila, sa sti ca cine te minte iti va spune intr-un final adevarul; dar daca uita, se intampla ceva si uita. Nu e mai bine sa nu minti de la bun inceput?
Pe de alta parte, exista o reticienta a multora in a spune totul despre ei si pe buna dreptate. Daca nu ai incredere in cineva, cum naiba sa-i spui tot? Cum procedezi, ii spui ceva de genul “inca nu pot sa-ti spun asta acum”, doar ca sa tragi de timp, sa iti dai seama daca faci o greseala sau nu?
Viata presupune sa-ti asumi riscuri, dar asta nu inseamna sa te arunci cu capul inainte si cu ochii inchisi in speranta ca totul va merge bine. E nevoie de mai mult decat noroc, e nevoie de implicare.

Cu increderea la control

Prima intrebare sa zicem esentiala este daca aveti incredere; presupunand ca raspunsul este da, ar trebui sa motivati de ce, iar daca raspunsul este nu, o explicatie este oricum necesara. Cineva (probabil o persoana destul de desteapta) a spus ca increderea nu se naste din nimic ci se dobandeste.  Si desigur, vin eu sa rastorn ce spune respectiva persoana. Nu ar fi nici prima si nici ultima oara cand vreo credula de fata pica pe spate dupa 2 complimente si are incredere oarba intr-un baiat. Apoi ca orice poveste dramatica afla ca el facea ceva (de la mintit la inselat si altele mai grave) si se despart.  Fata sufera (ca prin definitie, al doilea nume al unei fete este “suferinta”) iar pe el in doare-n papuci.

Deci, cum stam cu increderea; cui o dam si in ce conditii? Se poate lua inapoi, se poate sa nu ai o incredere totala si restul sa fie de acord cu asta?

Etalon de normalitate

Care este definitia cuvantului ciudat? Nu ma refer la definitia din dictionar, ar fi foarte simplu sa ma duc pana in dormitor, sa deschid DEX-ul si sa citesc singura. Vorbesc despre o actiune, un fapt, momentul acela cand faci ceva sau spui ceva si sti ca e interpretat intr-un mod total diferit de ce ai vrut tu sa spui.
Mi se intampla foarte des chestia asta in ultima vreme si incep sa ma gandesc daca problema e din mine sau din persoanele cu care conversez. Daca stau sa ma gandesc, cred ca “bubica” e de la mine. Iau ca etalon de normalitate orice persoana, ma raportez la ea si observ fara prea mari eforturi ca suntem diametral opuse [ asta a sunat a matematica si in mod cert nu era intentia mea]. Nimeni nu s-a decis inca daca e bine sau rau, asa ca pana una alta sunt…eu. Sunt ciudata si ma mandresc cu asta, uneori regret si alte ori nu stiu nici eu ce vreau.
Mai ingrijoratoare decat “ciudatenia” mea este replica pe care o aud, cred,  zilnic: “esti nebuna”. Nu m-am considerat niciodata normala, nu pot sa spun de ce pentru ca nici eu nu stiu, cred ca pur si simplu. Este rau sa fii nebun? Pot ajunge in viitorul indepartat intr-un pat de spital, legata in camasa de forta ca tipii pe care-i vedem in filme sau ca in videoclipurile tembele ale lui Lady Gaga?

In loc de “eu”

Trec peste obisnuita rubrica “despre mine”, cu oarecare brutalitate. Adevarul e ca nu consider necesar sa incep sa spun povesti de genul: “asa m-am apucat sa scriu pe blog”. Cum am ajuns aici nu e nici interesant nici atat de important incat sa merite stiut.
Despre bloguri pot sa afirm ca nu sunt ahtiata. Citesc in limita timpului, rabdarii si in functie si de persoana care scrie. Am intalnit zilele trecute blogul unei cunostinte; structura clasica, ceva poezii,parca si ceva proza daca nu ma insel…nimic spectaculos. Desi sunt “mare critica de profesie” am admis ca erau bune dar prea siropoase pentru mine poeziile. Ceva gen Eminescu, dar nu prea.
Impinsa de la spate parca de indoielile (numeroase) pe care mi le crease autorul blogului (da e vorba despre o persoana de gen masculin, deci un “el”) am cautat pe google inceputul celei mai recente “creatii” ale sale. De ce naiba nu m-am mirat sa vad EXACT aceeasi poezie?! Partea si mai interesanta (din punctul meu de vedere) a fost tot ce a urmat. Eu am cerut o explicatie, pe care am primit-o. Era o replica gen:” eu am mai trimis versuri si altor persoane pe messenger” [poezia originala era pe net din 2009, asta asa...ca fapt divers]. De aici a inceput o adevarata si inflacarata discutie, mai ceva ca un proces la tribunal. Eu, acuzarea: de ce ti-ai mai facut blog daca nu faci decat sa dai copy-paste?, el, apararea: Tu esti singura care nu are incredere si e contra mea!
Sentinta din pacate( sau din fericire, depinde de ce parte a baricadei te situezi)  nu are cine sa o dea. Asa am stricat o asa-numita “relatie de amicitie”, pentru ca eu cer ca lumea sa fie directa si corecta. Daca cer nu inseamna ca si primesc ce vreau, logic!
Si se pune intrebarea apasatoare: “Cine e nebunul din poveste?”