Lie to me

 Am câte o expresie facială pentru fiecare sentiment. Am descoperit recent asta și mă simțeam mai ceva decât Vespucci. Am început apoi să plimb imagini ale personelor cunoscute prin minte și să încerc să îmi dau seama cum se distorsionează fața mea la fiecare. Pentru experimentul ăsta la care m-am făcut singură cobai nu m-am așezat în fața oglinzii. Dorința mea era să "simt" schimbările care se produc în cele câteva fracțiuni de secundă.  
 Când m-am gândit la tine am simțit dezgust. Simțea gustul lui pe limbă, ca o mâncare stricată dar extrem de aspectuoasă. Mi-am dat seama că e la fel de fiecare dată când vorbesc cuiva despre tine. Apoi m-am simțit dezamăgită de mine, așa nu demonstram că sunt mai bună. Ăsta e momentul în care a intrat în scenă oglinda. Ore în șir m-am chinuit să-ți spun numele fără nicio expresie facială. Mă simțeam ca o prezentatoare începătoare care vrea să scape de emoții. Fac adesea mișto de bâlbâitele care apar pe post. Nu pot să spun că am învățat să le apreciez mai mult, dar probabil că voi râde mai puțin strident la gafele lor.  
 Sfârșitul poveștii nu e pe tiparul basmelor clasice. Balaurul cu 7 capete nu a fost omorât, prințesa nu are parte de nunta că-n povești și tot așa. Dar măcar am reușit performanța de a nu mai exprimă atât de ușor sentimentele. Știu că lumea se gândește că asta e ceva rău, dar uneori ne dăm seama că e bine să te mai și temperezi.  

Carne

S-a contopit cu mine și din noi făcurăm unu. Timpul a devenit relativ, uitasem să respir și voiam mai mult, din ce în mai mult. Mă simțeam ca un narcoman care cerșește, dar nu simțeam că mi-ar lipsi demnitatea. Era plăcere, pasiune, scânteie. Îmi intra în carne, cu fiecare mușcătură, strânsoare și atingere.  
 Prima, a doua și a treia oară. Apoi am obosit. Nu știam că îmi doream atât de mult și că puteam rezista atâtea runde. Parcă devenise un meci. O competiție de a oferi mai mult unul față de celălalt.  
 Lipită de spatele lui gol am început să-i mângâi umerii. Era relaxat. Sau cel puțin așa credeam până a tresărit în somn. M-a speriat îngrozitor, parcă era un copil ce are un coșmar. L-am strâns în brațe, cât de tare mai puteam după atâtea ore. Până dimineață nu i-am dat drumul.  
 M-au trezit săruturile lui. Erau calde și avea buzele uscate. Am luat-o de la capăt. Niciunul nu voia să se termine. M-a învățat ce înseamnă pasiunea, redefinind toate sensurile pe care acest cuvânt le-a avut vreodată pentru mine. Acum retrăiesc în fiecare seară acele momente şi tânjesc după mai mult. Sunt nesătulă de el. 

Contracronometru

Dorm 3 ore când e lună plină, 5 dacă e semilună. Mănânc maxim 2 ore pe zi, asta dacă le aduni. Învăț, circa 3 ore în zilele bune, deloc în rest. Visez. 24/24, 7/7. În vis îmi ești nemuritor. 
Mă simt angajată, nu cu normă întreagă ci pe viață. E un angajament semnat cu sânge. Necurată treabă. Să nu ai încredere în ăștia care se vând diavolului. E ceva în neregulă cu ei, da, adică pe lângă contractul ăla dubios. Aranjamentele de genul ăsta sunt mereu compuse din clauze scrise cu litere mici în josul paginii. 
Când te gândești că tot efortul ăsta e doar ca să te visez. Curată nebunie.

Zi de mai

 De ziua ta mi-ai făcut un cadou. Ce avem noi e neconvențional, așa că asta ni se potrivește .Eram în bucătărie și nu am auzit când ai deschis ușa. Ai intrat în vârful picioarelor și mi-ai acoperit ochii cu mâinile. M-ai pus să ghicesc "cine e", de parcă dacă îți îngroșai vocea nu o recunoșteam. Oricum mirosul tău invadase bucătăria. E ceva mai mult decât simplul iz de parfum bărbătesc, pe tine miroase altfel.  
 Mi-am lăsat ușor capul pe spate spre tine. Cu ochii încă acoperiți m-ai sărutat apăsat. Am ridicat ușor mâinile să mă sprijin în umerii tăi și am desfăcut primele două capse de sus de la cămașa ta în carouri. Nici nu trăsesem tare măcar. Nu te așteptai la asta. M-ai răsucit rapid cu față spre tine apoi mi-ai cuprins capul cu ambele mâini. Te uitai fix în ochii mei de parcă în ei erau toate răspunsurile tale. Și i-am închis, într-un gest infantil, strângându-i tare.  
 M-ai luat pe sus ca și cum greutatea nu conta și m-ai dus în pat. M-ai lăsat să mă încolăcesc la pieptul tău .  
 - Nu vrei să te-nvelesc? mi-ai zis într-o doară. 
 - Mi-e cald cu tine, ți-am răspuns.  
 Nu am mai vorbit atunci.  
 Nu-mi amintesc când am adormit, te jucai cu o mână în părul meu și cu cealaltă desenai pe bucata de piele care se vedea sub mâneca ridicată a tricoului tău larg. L-ai uitat săptămâna trecută la mine. Dimineață erai tot acolo, mă țineai cu ambele mâini parcă să nu fug.