Revedere

Sentimentul care te incearca in momentul in care revezi o persoana cu care ai rupt legatura este straniu. Te va surprinde su pe tine. Vei tresari, desi iti propusesesi sa ramai calm, inima iti va bate cu mult mai repede si respiratia ti se va ingreuna. O sa te intrebi de ce toate astea. Raspunsul e mai mult decat simplu, e evident.
Pentru ca desi tu ai starpit legaturile cu ea, inca exista sentimente. Si ele te ravasesc. Iti propui sa arunci si sa stergi ani de convietuire. Asa ca te porti, din nou, ca ultimul om. Esti constient ca o poti indeparta cel mai usor ranind-o. Te va uri cu toata fiinta ei, dar cand ii va trece, nu va mai vrea sa auda de tine. Te vei fi eliberat.
Omul este egoist din fire. Si chiar cand ar parea altruist, exista in spate o motivatie ascunsa. Multumeste-te cu ce si cat ai. Unii nu sunt constienti ca primesc prea mult si cred ca de fapt li se cuvine, altii sunt enervanti in incercarea lor jalnica de a te convinge ca "esti prea buna" pentru ei. Este o prostie sa te increzi in vorbe. E o prostie si mai mare sa te ghidezi dupa spusele altuia. Nu sari la indemnul nimanui.
Dupa mari necazuri vin mari bucurii. Vrei sa fiu personala? Ale mele au inceput sa apara. M-au terminat ca sa cresc. M-au remontat oamenii apropiati, care la necaz se vad. Lor le multumesc. Catre ei raman datoare.

De ce barbatii se insoara cu scorpii ?

,,De ce bărbaţii se însoară cu scorpii nu este o altă carte de genul «cum să pui mâna pe un soţ». În niciun caz nu ai să găseşti în cartea asta o sugestie cât de mică cum că nu poţi fi o femeie completă până nu îţi găseşti «jumătatea». Dimpotrivă. Vei vedea că vom sfărâma convenţiile, te vom ajuta să înţelegi mai bine de ce unele relaţii nu duc nicăieri şi vom moderniza concepţiile tale referitoare la modul în care îşi alege un bărbat sufletul pereche... Scoate-ţi pantofii din picioare, aşază-te confortabil şi pregăteşte-te pentru o discuţie serioasă, ca între fete.“

Sherry Argov

Asta e descrierea sumara pe care o gasim imediat pe coperta din spate a cartii.
Am vazut prima oara cartea intr-un stand, la Kaufland. Acum 2 zile o colega mi-a spus ca a inceput-o. Era foarte entuziasmata si asta m-a determinat si pe mine sa o citesc. Mi-a luat cam 1 minut sa o descarc, apoi am devorat-o. Nu pentru ca e buna sau pentru ca sunt eu cine stie ce disperata.
Autoarea da niste sfaturi in esenta constructive, pe care aproape ca m-a convins sa le urmez. Problema adevarata vine dupa. O tipa limitata o sa multumeasca Domnului ca i-a scos in cale cartea si se va stradui pana la naduseli sa respecte ce e scris acolo. Aparent nicio problema, nu?
Don`t think so. Din punctul meu de vedere, fie ca vrei sau nu un sot, pentru ca pe asta se cam axeaza cartea, TREBUIE sa te porti natural. Daca tu esti din nascare o tipa moale si usor de calcat in picioare o sa poti sa aplici maxim 4-5 sfaturi. Te vei gasi in imposibilitate la un moment dat, vei ceda si tipul se va prinde. Ori esti "scorpie" din dotare, ori o lasi balta.
Purtandu-te natural ai sanse mai mici sa o dai in bara decat daca tipul se prinde ca faci totul de fatada. Ca sa nu vin si cu ipoteza, putin plauzibila, ca el sa fi auzit macar in treacat de cateva din sugestiile prezentate in carte.

Vrei cu adevarat sa-l joci pe degete? E ok, toate vrem. Gaseste o modalitate a ta, nu lua de buna chiar tot ce scriu altii.
Nu pot sa omit exemplele ascunse sub nume false. Cred ca ele dau farmec intregii carti.
Daca o iei ca o lectura ieftina de weekend, e perfect. Daca faci din ea crezul tau, ai o problema sus la mansarda.
Fiind cinstit nu pierzi nimic, doar triezi.

Clarificare

Aproape ca am fost "acuzata" ca am un blog prea trist si deprimant. Incerc asadar sa clarific unele aspecte. Prost inteleasa de cititorii mei [putini la numar] este intentia. Postarile "triste" sau ma rog, "nefericite" asa cum le numiti sunt doar un act de creatie. O poveste care nu are happy end nu inseamna ca ma auto-etichetez drept emo. Recunosc ca unul din motivele pentru ca nu am astfel de finaluri e ca le consider cliseice. 
Scriu in maniera in care imi place sa si citesc. Un final deschis, ambiguu mi se pare interesant decat unul static, inchis. Este o chestiune de gusturi care personal nu ma deranjeaza, pana la urma fiecare scrie cum vrea. A ma numi pe mine, cum nu sunt, din cauza unui prost rationament bazat pe niste postari ma deranjeaza. 
Ar trebui cumva sa imprumut motto-ul celor de la Apropo TV? [" aceasta emisiune este un pamflet, tratati-o ca atare si nu o luati personal, nu castigati nimic"].
People, keep calm and stay Zen. >:D<

Putin

Eram intr-o fuga nebuna prin Kaufland, sa termin de cumparat tot de pe lista inainte de ora inchiderii. Ultimul produs a fost un gel de dus. Am ajuns acasa in viteza si am despachetat cele doua sacose. Am bagat perisabilele in frigider, conservele in camara si cosmeticele le-am pus la baie. Am inchis usa, am dat drumul la apa in cada si la dvd. Aveam un cd cu Leonard Cohen, in concert live. 
M-am cufundat cu totul in apa care statea sa dea pe afara. Era fierbinte si-mi ardea fiecare zgarietura de pe corp. Am desfacut tubul abia cumparat si am turnat o cantitate mult prea mare in palma. L-am intins cu miscari circulare pe brate. Apoi m-a lovit. Mirosul ala...era acelasi. 
Mirosea a tine. Am crezut ca visez sau poate chiar am halucinatii. Era imposibil ca din toate sticlele de pe raft eu sa o aleg exact pe asta. Era imposibil la nivel teoretic, pentru ca in viata reala eu intinsesem pe piele o substanta rozalie, usor cremoasa care mirosea a parasire. 
E intr-adevar ciudat cum se aseaza unele lucruri. Am continuat baia, dar abia dupa ce apa s-a racit. 
Am pus gelul de dus in recipientul de sapun lichid, doar ca sa se termine mai repede. Folosesc in fiecare zi cate putin. 

Joc de rol

Mi-am asumat un rol ce nu era al meu si m-am descurcat pana acum. Dar cum e sa te gasesti pe o scena, in fata a sute de straini si sa te blochezi ? Stii tu oare cum mi s-au lipit buzele si au refuzat sa se deschida ? Ma uitam impietrita in reflectorul din fata mea, de parca ma asteptam ca replicile sa stea scrise in lumina aia albastruie, usor difuza. 
Am inceput atunci sa spun din amintite niste propozitii. Poate nici nu erau ale mele, poate nici nu erau din piesa asta. Iar colegul de scena mi-a facut jocul. Si noua piesa s-a numit "Curaj". 
Pe amandoi ne-au dat afara de la teatru. Ne-am mutat in mansarde obscure, unde improvizam in fiecare seara altceva pentru cei ce doreau sa ne vada. Erau un fel de discutii libere, intre doua personaje, cu care nu ne identificam catusi de putin. Eram fericiti. Lumea nu arunca cu flori spre noi, nu dorea sa ne iscalim stramb pe un colt de pagina sau sa faca poze cu noi. Asa e, era diferit, dar nu in rau. 
In timp, ne-am apropiat, am ajuns sa avem o relatie. Adesea "spectatorii" asistau la schimburi de replici inspirate de certurile noastre. Aveam haz. Acolo s-a nascut Izabela, dintr-un joc de roluri intre trupuri goale.