marți, 31 decembrie 2013

Prima oara cand te-am ucis

Te-ai intrebat vreodata de cate ori mi-am propus sa te ucid? Bucura-te ca alinierea planetelor nu a coincis niciodata. Nu am avut niciodata, simultan, curajul, taria si ocazia sa o fac. Dar vai, cat mi-am dorit...
Nu iti poti imagina, stiu. Dar eu? ei bine eu am revazut atatea variante ale acestui film incat am inceput sa cred ca e real. Si ca tu esti doar o pisica cu multe vieti, care sub lamele cutitelor si sub efectul drogurilor moare din nou si din nou si din nou...
Iti voi povesti cum te-am ucis aseara. Si o sa-ti placa. 
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Aseara te-am injunghiat. Nu mai stiu de cate ori. Am pierdut sirul undeva pe la 123. Nu mai erai om, erai facut din fasii de piele care atarnau sangerande. Si nu era ura intre noi, nu de la mine la tine. Era razbunare. Se zice ca e dulce, a mea are gust sarat, gustul sangelui tau care se scurge pe podeaua cafenie. 
Nu-ti mai stralucesc ochii la fel ca prima oara. Acum e inversunare in ei, de parca iti propui sa ma ranesti imediat ce scapi. Bietul de tine, nu ti-am zis ca e un cerc vicios. Nu vei iesi de aici. Chiar daca eu imi pierd fiecare an stand langa tine si torturandu-te, va merita. 
Poate ajungi in final la sentimente mai bune, cine stie. Viata te duce unde nu te astepti, asa spuneai. 
Ne vedem maine. Azi doar te voi lasa aici, singur, sa astepti un 2014 lipsit de chin. Te voi lasa sa-ti faci iluzii, sa visezi si ma voi intoarce sa le spulber. Asa cum ai facut tu cu ale mele inainte. Cu mult inainte ca eu sa devin o criminala. 

luni, 30 decembrie 2013

Scuze

De cate ori m-ai pus sa promit ca nu o sa mai plang? Nu stiu, am pierdut numarul. Nu am putut insa sa te mint. Ti-am spus ca nu pot promite asta, ca indiferent de bunele mele intentii se gaseste mereu ceva neasteptat, destul de intens si dureros inca sa ma sece.
Iar si iar la infinit. Nici eu nu stiam ca pot plange atat. 
Cum spuneam, nu am mintit, da` nici nu mi-am dat silinta. Am lasat totul sa curga. E mai usor asa decat sa construiesti cu mainile goale un baraj. 
Imi pare rau, mi-as fori sa incerc mai mult. Dar nu sunt in stare, nu acum. 
Am vrut doar sa stii asta; asta si ca-mi pare rau.

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Poveste

O postare serioasa nu ar trebui sa aiba nicio poza. Asa mi-a nazarit mie azi-dimineata in timp ce faceam patul. O postare serioasa ar trebui sa fie clara si sa nu lase loc de interpretari daca este adresata cuiva in mod direct. O postare serioasa, ei bine, trebuie sa fie serioasa. Sau poate nu...
Povestea ta poate nu era pentru mine, dar a mea este despre si pentru tine.

" Era candva, intr-o superba si calduroasa zi de iulie, o roscata tintuita la tara. Parintii ei erau plecati in concediu la Predeal. Si cum ea se simtea singura si plictisita petrecea mult vorbind la telefon (cam 8-9 h/ zi). Vorbea cu un prieten, la care ea tinea si care tinea la ea de asemenea; dar pe care-l ranise mult in trecut. 
Si vorbeau zilnic, de cand se sculau pana cand el pleca la pregatire la chimie (era olimpic). Despre ce, nu as putea spune sigur, caci ea nu-si aminteste, iar lui nu vrea sa-i aminteasca. Pentru ca erau vremuri frumoase care au fost mai apoi urmate de certuri urate si relatia lor s-a destramat. 
De curand ea ii cere lui scuze, iar el le accepta, pentru ca este intr-adevar o persoana buna. Ea are ca si alte dai remuscari. Pentru ca a suferit mult si a ranit cateva persoane la care tinea enorm...
Povestea nu se opreste aici, ci continua. Ea a trecut la un alt "el", sa-l numim EL. Pe care l-a iubit nebuneste, care desi o darama psihic este pentru ea "cineva". Acest EL e persoana a carei simpla existenta este impovarata de multe. Si ea incearca nu sa-l usureze, caci stie ca nu are cum, ci pur si simplu vrea sa-l faca fericit.
EL vrea sa copilareasca, ea vrea foarte rar asta si detesta ca "interesele" lor se bat cap in cap. Dar de...ea e ciudata, departe de tiparul obisnuit. Asta nici nu conteaza in mod normal, dar ce mai e normal in ziua de azi?!
.................................................................................................................................................

Ea isi face planuri: va iesi din librarie cu noua carte achizitionata si se va indrepta direct spre ceainarie. Avea sa-si aleaga o masa langa geam, ca sa profite din plin de razele timide de ianuarie. Nu o interesa lumea care probabil ii critica picioarele groase sau pielea prea alba. Din spatele ochelarilor cu lentile fumurii poate ascunde mai mult decat atitudinea de persoana inabordabila. 
Desi nu merge des in ceainarie e unul din locurile unde se simte bine, Singurul lucru pe care il detesta e lipsa de spatiu. Impinge usa, isi ridica ochelarii si se indreapta spre coltul ei de rai. Pur noroc, nu era nimeni acolo. Comanda un ceai relaxant si-si scoate cartea din geanta. "Inteligenta emotionala". A ajuns in acel punct in care vrea sa invete despre ea insasi, despre cum se poate ajuta singura. 
Pagina dupa pagina ea deja uita unde se afla, era parte din carte, unul din cazurile descrise pana cand...un tusit cu subinteles o scoase din transa. Era EL, la brat cu o blonda vopsita, cu bot roz, pe tocuri extrem de inalte, cu unghiile lungi si ascutite, imbracata...nu mai conteaza cum.
-Putem sa ne asezam aici? E singura masa neocupata de aici, iar prietena mea isi doreste mult sa ramanem. 
In mod normal l-ar fi corectat spunandu-i ca din moment ce ea statea la masa, aceasta era deja ocupata. Apoi l-ar fi trimis la naiba cu pitipoanca lui cu tot. Doar ca azi nu era pusa pe cearta, asa ca a raspuns sec:
-Bine [replica la care el adauga entuziasmat]
-Nu o sa deranjam.
Doar ca ea stia bine ca o vor face si se intreba daca nu ar fi cazul sa plece. Cei doi s-au asezat pe canapea in cealalta parte a mesei. El a cerut  apa plata, iar ea un cocktail cu nume alambicat, dar care in mod sigur continea alcool. Incepura o discutie destul de sonora. Cand ea era pe punctul de a-i intrerupe suna telefonul blondei. Ton de apel: pitzi song.
-da pisi, nu, da fata, sigur.
Discutia deviaza si blonda se ridica de la masa indreptandu-se spre usa. Ii face lui un semn de :pa si iese. 
Ea da sa-si stranga lucrurile, pune mana pe ochelari si pe carte sa le bage in geanta. Scoate portofelul gandindu-se cat ar trebui sa plateasca pentru cele 3 cani de ceai baute.
-Fac eu cinste!
-Poftim? zise ea, neintelegand ce vrea el sa spuna.
-Pentru deranj, zise el, vreau sa ma revansez.
-A, nu-i nevoie.
El insista ca ea sa accepte, iar ea insita ca el sa renunte. Era ceva in mentalitatea ei care o facea sa nu accepte. Feminista convinsa, "functiona" dupa motto-ul: "imi platesc singura ce consum".
-Pai nu te las sa pleci atunci.
Intr-un final, ea isi plati consumatia pentru ca el sa o conduca acasa. Ajunsi in fata blocului ei se gandesc ca ar fi cazul sa se prezinte.
-Arina, imi pare bine.
-Frumos nume, Alina.
-Nu! Arina, cu R.
-Scuze, eu Robert, tot cu R.
-Robert, du-te acasa sau la prietena ta, e deja tarziu. 
-Da, stii, mi-ar placea sa iesim candva, sa ma revansez cu adevarat. Deci, cum dau de tine?
-cauta-ma pe facebook,  ii spuse ea in fuga. SI urca scarile in fuga lasandu-l pe el in fata blocului. 
[prostutul, blegul, a ramas in fata blocului o vreme gandindu-se. Dupa vreo  minute, sperand absurd ca ea nu a intrat in casa, ia liftul pana sus de tot, apoi cobori fiecare etaj. Ea se razgaia usor si timid pe scari, el o gasise.
Ce gandise el? Ca a fost prost, dar totusi nu pana la capat? Ce gandise ea? Ca singura solutie este sa nu il mai vada vreodata, sa nu il simta. 
Altfel, era deja cu totul pentru el. Si, la fel de absurd ca el, spera ca el sa vina, sa o gaseasca. Si chiar a venit.
Iubirea e absurda...nu cere explicatii]
.................................................................................................................................................


Daca vei vedea acest text, sper doar sa stii ca imi doresc cu tot ce am sa te aduc din nou inapoi si sa te fac fericit.

vineri, 27 decembrie 2013

Game over

How many times can you hear the same old story over and over again? 
Don`t know if this time is any different from the others. It may seem or come as a conclusion. I lost. And this shitty obssesive game beat the crap outta me. So congrats, you won. 

luni, 23 decembrie 2013

Don’t say die or suicide

Don’t say die or suicide to people who do not understand. 
The guilt shame and disgust and knights in white coats will be aimed your way.
 Don’t say you want to die if you want to be put on a guilt trip by everyone.
Don’t say suicidal or you will be shamed into hiding your feelings so those who you confide in can feel better so they don’t have to change how they treat you – and so they can feel better sticking their heads in the sand.
Don’t say I HATE MY LIFE or you will be told you are a failure and caused this yourself when you have NOT – and every time you reached out those who were jealous or had agendas kicked you when you crawled.
 Never say you wish you were dead – or your therapist will also make it personal and wonder what they could have done differently. Because even suicide can’t cut you slack for the horrid life you live. You now have to worry that even your therapist is taking your pain and making it about them.

duminică, 22 decembrie 2013

Drowning

There are 5 stages to drowning.

The first stage is surprise; there is no screaming or yelling and the victim is afraid…they are in a near vertical position…
The 2nd stage is involuntary breath holding, they are now below the water and the body involuntary closes the epiglottis which closes the airways…
Next the person becomes unconcious, the body shuts down from lack of o2..the body sinks either rapidly or slowly depends on conditions, 
Next is the stage of convulisions…there may be violent jerking or convulsions of the body, due to the fact of lack of oxygen, then they may go rigid…
Next is death.. the person actully goes into cardiac arrest, but being unconcious they dont feel the pain,,, so there is no signs of horror it all happens all so quickly after you go under the water.

marți, 17 decembrie 2013

Nonsperanta

Ce iti ramane dupa speranta? Cand ai pierdut tot ce ti se parea ca-ti apartine si nu mai deti nimic, nu mai ai nici speranta. Atunci ce mai ai? Ramai gol in fata lumii. Si oricine se va uita la tine va vedea albeata ochilor fata lumina din spatele lor. 
Ochii mei verzi sunt acum doar o nuanta spalacita dintr-o culoare imperceptibila. Si doare si ustura. 

Vreau sa-i scot...

duminică, 15 decembrie 2013

Minciuni

De cate ori poti repeta o minciuna fara sa te saturi?
Devine ea adevar daca o spui de mai multe ori?
Si de ce sa minti daca e la fel de simplu sa spui adevarul? 

Top 10- minciunile mele. (nu neaparat in ordinea frecventei lor)

1. Da, am mancat.
2. Nu, nu am teme.
3. Ma bucur.
4. Sunt bine.
5. Nu conteaza [asta chiar cred ca ar trebui sa fie prima]
6. Nu imi pasa.
7. Mi s-a descarcat bateria.
8. Nu am copiat.
9. Am dormit.
10. Stiam asta.

Care sunt minciunile voastre? Sunt bine intentionate? ranesc?

miercuri, 11 decembrie 2013

Test despre relatia intre soț si soție...!

Femeile casatorite de cel putin 15 ani au participat la un test cu urmatoarea tema: "Cât mai este dragoste in casnicia d-voastra?" Prima oara au primit intrebarea, daca isi iubesc sotii. Fiecare a raspuns ca "da". Urmatoarea intrebare a fost, cand au spus sotilor acest lucru ultima oara. Unele au raspuns ca "azi", altele "alaltaieri", "saptamana trecuta", "nici nu-mi mai amintesc", s.a.m.d. Atunci au primit urmatoarea indicatie: sa trimita sotilor un SMS cu urmatorul text” : "Dragul meu, te iubesc!"

Aici sunt raspunsurile soților:

1. Cine esti?

2. Pentru Dumnezeu, ce s-a intimplat?

3. Si eu pe tine (acest raspuns a fost DOAR O DATA!)

4. Ce sa insemne asta? Iar ai lovit masina?!

5. Nu inteleg, ce sa insemne iar asta?

6. Nu stiu ce ai mai facut, dar asta nu ti-o iert!

7. ????????

8. Nu da vina pe mine, spune-mi deschis, cat mai vrei de la mine?

9. Visez oare?

10. Daca aflu intr-adevar cui ii este adresata asta, iti garantez ca-l omor!

11.Te-am rugat de mai multe ori sa nu mai bei atata. Daca nu incetezi, te parasesc, pe bune.

miercuri, 4 decembrie 2013

Sub pamant

M-am golit de atata suferinta adunata in 18 zile de tortura pe care le-am petrecut parca in Iad. Unde nu e lumina si nici caldura, unde nu se doarme pentru ca in fiecare colt cineva isi plange durerea, unde nu se mananca si unde nu prea se traieste.
Acolo am ajuns eu, dupa ce s-au terminat lacrimile, am epuizat speranta si vointa.
M-am inarmat cu deznadejde si din cand in cand incerc sa scot timid capul din nisip. Daca lumea ar inceta sa ma mai loveasca probabil ca as iesi.