Textul asta e despre ipocrizie, despre ceea ce oamenii pretind ca sunt. Despre munca asidua pe care o duc unii sa ii convinga pe altii de un neadevar. Daca nu iti placeau defectele mele, de ce le cauti in alta? Cu ce sunt ele diferite?
Daca ai condamnat-o pentru pacat, de ce la alta il consideri calitate?
De ce se schimba persoanele si mai ales, cum o fac asa de repede?
Poti sa speli un tricou negru de 1000 de ori si nu devine alb. Da, se decoloreaza, se distruge, dar nu devine alb. Ei bine, daca pui clor pe el, e altceva. La fel si cu minciunile, asa am invatat eu la istorie. Ca o minciuna spusa de un milion de ori nu devine adevar.
Paradoxal, tu vei incepe sa crezi. Iti vei face propria bula pentru ca nu esti capabil sa te descurci in lumea reala. Acolo nu trebuie sa fugi de probleme sau sa le infrunti, pentru ca ele nu exista. Suna bine, nu-i asa? Mai mai ca ai vrea sa te muti acolo. Dar nu poti; si inainte sa ma intrebi de ce iti raspund singurica- pentru ca esti deja acolo. Pendularea asta intre doua orase, tot drumul batut, merita?
