Etalon de normalitate

Care este definitia cuvantului ciudat? Nu ma refer la definitia din dictionar, ar fi foarte simplu sa ma duc pana in dormitor, sa deschid DEX-ul si sa citesc singura. Vorbesc despre o actiune, un fapt, momentul acela cand faci ceva sau spui ceva si sti ca e interpretat intr-un mod total diferit de ce ai vrut tu sa spui.
Mi se intampla foarte des chestia asta in ultima vreme si incep sa ma gandesc daca problema e din mine sau din persoanele cu care conversez. Daca stau sa ma gandesc, cred ca “bubica” e de la mine. Iau ca etalon de normalitate orice persoana, ma raportez la ea si observ fara prea mari eforturi ca suntem diametral opuse [ asta a sunat a matematica si in mod cert nu era intentia mea]. Nimeni nu s-a decis inca daca e bine sau rau, asa ca pana una alta sunt…eu. Sunt ciudata si ma mandresc cu asta, uneori regret si alte ori nu stiu nici eu ce vreau.
Mai ingrijoratoare decat “ciudatenia” mea este replica pe care o aud, cred,  zilnic: “esti nebuna”. Nu m-am considerat niciodata normala, nu pot sa spun de ce pentru ca nici eu nu stiu, cred ca pur si simplu. Este rau sa fii nebun? Pot ajunge in viitorul indepartat intr-un pat de spital, legata in camasa de forta ca tipii pe care-i vedem in filme sau ca in videoclipurile tembele ale lui Lady Gaga?