E frumos sa stai aici, sus, pe un nor,
Uitandu-ma la voi toti cei mici, de jos,
Trecand pe drumuri ce par fara de rost.
Nu-s un vechi romantic cu papirus si stilou,
Nici un clasic ganditor la masina de scris
Nici un tip cu laptopul incins.
De fapt, nu va privesc.
Stau sus pe nor, pe spate-ntins,
Cu telefonu-n mana,
Si scriu povesti, scrisori, lucruri simple la-ndemana.
Tastele-s tocite la telefon, "a"-ul nu se mai vede,
Clapita din spate sare si zburda p`aici,
Butonul lateral este prins cu lipici.
Cate lucruri au fost spuse, scrise si citite cu el,
Cate povesti am auzit bazaitee-n difuzor,
Si de cate trecuturi sa le-aud inca mi-e dor.
Dar povestea de azi nu e poveste, de fapt,
Tastele vor scartai la compunerea unei scrisori,
Catre iubita mea, cheia Sol, Do major.
Draga tu,
Am ramas o vreme fara tine-n letargie
Fara papuci sub care sa stau, la racoare,
Fara sa-mi dai putin cate putin, cu lingurita, visare.
Privesc des acum in gol, privind trecutul,
Privind vara ce-am pierdut-o fara tine,
Privind catre noi, catre tine, catre mine.
Si ma-ntreb unde ne-a fost capu-ndragostit
Si de ce ne certam si dramatizam totul,
De ce uneori simteam gresit,
Desi launtric traiam iubind.
Trecut-au toate peste noi,
Si soare, si ploi,
Si ne zgariam si guduram ca doi pisoi.
Ajungem in final, se pare, sa ne regasim,
Intr-o lume secreta, doar a noastra, departe de toti,
In care nimeni nu se baga, in care doar noi traim.
Si nu te voi lasa din nou sa fugi.
Ma uit ca scriu cuvinte seci, colocviale,
Si nu-mi pot folosi inca lirica-mi exprimare
Mai stai putin, iubito, sa trec in starea de visare.
Am trecut pe un nor pe perna, invelit in ceata,
Telefonului ii sare partea de carcasa din spate,
Degetele umede si transpirate scriu lucruri necugetate.
Ma simt ciudat sa-mi vars sentimentele liber si frivol,
Sa spun direct ce am de zis,
Sa ies putin cate putin din lirism.
Incep. Reincep. Noi cand reincepem?
Sau am reinceput deja?
De fapt, am incetat ceva, candva?
Era ianuarie, si era zi. Si nu era chiar frig.
Era chiar putin soare-afara, tu senina si-nfrigurata,
Dar n-am vrut sa sar cu-mbratisari calde de prima data.
Te-am dus acasa sperand la un sarut.
Nimic mai mult, ti l-as fi smuls.
Dar nu voiam sa-mi arzi o palma
Si sa nu mai pot sa te ascult.
Era pranz, tot ianuarie, intr-un oarecare parc.
Era romantic, te-as fi sarutat din nou,
Era un cadru-atat de intim, o liniste cu ecou.
Te gadilam usor sa mi te-aduc in brate.
Si n-a fost o-mbratisare scurta.
Apoi te-am prins cand era sa cazi pe-acea treapta abrupta.
In alta zi te-am prins nervoasa si trista-n telefon.
Atunci ai strigat la mine "taci!
Imi cam place sa stau cu tine! Nu vezi?
Esti prost sau te prefaci?"
De fapt, ma prefaceam. In alta zi de ianuarie
Eram la tine-acasa si te-mbratisam usor.
Te jucai cu mana mea, simteam ca te ador.
Te-as fi sarutat pe loc, dar numai am muscat.
Atunci ti-am dat si primul trandafir, care-n timp s-a uscat.
Si ne-am plimbat prin mall tinandu-ne de mana.
Ma simteam fericit ca Armstrong pe luna.
Si-n alta zi de iarna ti-am dat un inel.
Si simteam ca trebuie sa fie al tau.
Insemna ca esti a mea, nu era doar un cadou.
Juma' de an a trecut lent, si totusi atat de rapid.
Ma ofticam cand trecea o zi fara sa-ti fac vreun cadou
Si toate-acele dati cand imi dadeam seama ca-s natarau!
Ultimul cadou, de 6 luni. Stiam ca vine vara, ca ne vedem rar.
M-ai imbratisat, apoi voiai sa pleci. M-ai privit in ochi fugar.
Ti-am oferit un cadou simplu, m-ai privit cu dor, m-ai sarutat si ai plecat.
Ti-as spune-altele multe, ti le voi sopti,
Vom avea destul timp numai noi,
Stii ca doar tu pentru mine de-acum suntem doi.
Poezia asta nu stiu ce-a vrut sa fie...
Dar stiu ca-i pentru tine, si atat.
Eu in ea sa te iubesc am rol.
Acum nu ma mai asculta, iubito.
Doar saruta-ma din nou.
<<credits to orefixe.blogspot.com>>
Uitandu-ma la voi toti cei mici, de jos,
Trecand pe drumuri ce par fara de rost.
Nu-s un vechi romantic cu papirus si stilou,
Nici un clasic ganditor la masina de scris
Nici un tip cu laptopul incins.
De fapt, nu va privesc.
Stau sus pe nor, pe spate-ntins,
Cu telefonu-n mana,
Si scriu povesti, scrisori, lucruri simple la-ndemana.
Tastele-s tocite la telefon, "a"-ul nu se mai vede,
Clapita din spate sare si zburda p`aici,
Butonul lateral este prins cu lipici.
Cate lucruri au fost spuse, scrise si citite cu el,
Cate povesti am auzit bazaitee-n difuzor,
Si de cate trecuturi sa le-aud inca mi-e dor.
Dar povestea de azi nu e poveste, de fapt,
Tastele vor scartai la compunerea unei scrisori,
Catre iubita mea, cheia Sol, Do major.
Draga tu,
Am ramas o vreme fara tine-n letargie
Fara papuci sub care sa stau, la racoare,
Fara sa-mi dai putin cate putin, cu lingurita, visare.
Privesc des acum in gol, privind trecutul,
Privind vara ce-am pierdut-o fara tine,
Privind catre noi, catre tine, catre mine.
Si ma-ntreb unde ne-a fost capu-ndragostit
Si de ce ne certam si dramatizam totul,
De ce uneori simteam gresit,
Desi launtric traiam iubind.
Trecut-au toate peste noi,
Si soare, si ploi,
Si ne zgariam si guduram ca doi pisoi.
Ajungem in final, se pare, sa ne regasim,
Intr-o lume secreta, doar a noastra, departe de toti,
In care nimeni nu se baga, in care doar noi traim.
Si nu te voi lasa din nou sa fugi.
Ma uit ca scriu cuvinte seci, colocviale,
Si nu-mi pot folosi inca lirica-mi exprimare
Mai stai putin, iubito, sa trec in starea de visare.
Am trecut pe un nor pe perna, invelit in ceata,
Telefonului ii sare partea de carcasa din spate,
Degetele umede si transpirate scriu lucruri necugetate.
Ma simt ciudat sa-mi vars sentimentele liber si frivol,
Sa spun direct ce am de zis,
Sa ies putin cate putin din lirism.
Incep. Reincep. Noi cand reincepem?
Sau am reinceput deja?
De fapt, am incetat ceva, candva?
Era ianuarie, si era zi. Si nu era chiar frig.
Era chiar putin soare-afara, tu senina si-nfrigurata,
Dar n-am vrut sa sar cu-mbratisari calde de prima data.
Te-am dus acasa sperand la un sarut.
Nimic mai mult, ti l-as fi smuls.
Dar nu voiam sa-mi arzi o palma
Si sa nu mai pot sa te ascult.
Era pranz, tot ianuarie, intr-un oarecare parc.
Era romantic, te-as fi sarutat din nou,
Era un cadru-atat de intim, o liniste cu ecou.
Te gadilam usor sa mi te-aduc in brate.
Si n-a fost o-mbratisare scurta.
Apoi te-am prins cand era sa cazi pe-acea treapta abrupta.
In alta zi te-am prins nervoasa si trista-n telefon.
Atunci ai strigat la mine "taci!
Imi cam place sa stau cu tine! Nu vezi?
Esti prost sau te prefaci?"
De fapt, ma prefaceam. In alta zi de ianuarie
Eram la tine-acasa si te-mbratisam usor.
Te jucai cu mana mea, simteam ca te ador.
Te-as fi sarutat pe loc, dar numai am muscat.
Atunci ti-am dat si primul trandafir, care-n timp s-a uscat.
Si ne-am plimbat prin mall tinandu-ne de mana.
Ma simteam fericit ca Armstrong pe luna.
Si-n alta zi de iarna ti-am dat un inel.
Si simteam ca trebuie sa fie al tau.
Insemna ca esti a mea, nu era doar un cadou.
Juma' de an a trecut lent, si totusi atat de rapid.
Ma ofticam cand trecea o zi fara sa-ti fac vreun cadou
Si toate-acele dati cand imi dadeam seama ca-s natarau!
Ultimul cadou, de 6 luni. Stiam ca vine vara, ca ne vedem rar.
M-ai imbratisat, apoi voiai sa pleci. M-ai privit in ochi fugar.
Ti-am oferit un cadou simplu, m-ai privit cu dor, m-ai sarutat si ai plecat.
Ti-as spune-altele multe, ti le voi sopti,
Vom avea destul timp numai noi,
Stii ca doar tu pentru mine de-acum suntem doi.
Poezia asta nu stiu ce-a vrut sa fie...
Dar stiu ca-i pentru tine, si atat.
Eu in ea sa te iubesc am rol.
Acum nu ma mai asculta, iubito.
Doar saruta-ma din nou.
<<credits to orefixe.blogspot.com>>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu