Zi de mai

 De ziua ta mi-ai făcut un cadou. Ce avem noi e neconvențional, așa că asta ni se potrivește .Eram în bucătărie și nu am auzit când ai deschis ușa. Ai intrat în vârful picioarelor și mi-ai acoperit ochii cu mâinile. M-ai pus să ghicesc "cine e", de parcă dacă îți îngroșai vocea nu o recunoșteam. Oricum mirosul tău invadase bucătăria. E ceva mai mult decât simplul iz de parfum bărbătesc, pe tine miroase altfel.  
 Mi-am lăsat ușor capul pe spate spre tine. Cu ochii încă acoperiți m-ai sărutat apăsat. Am ridicat ușor mâinile să mă sprijin în umerii tăi și am desfăcut primele două capse de sus de la cămașa ta în carouri. Nici nu trăsesem tare măcar. Nu te așteptai la asta. M-ai răsucit rapid cu față spre tine apoi mi-ai cuprins capul cu ambele mâini. Te uitai fix în ochii mei de parcă în ei erau toate răspunsurile tale. Și i-am închis, într-un gest infantil, strângându-i tare.  
 M-ai luat pe sus ca și cum greutatea nu conta și m-ai dus în pat. M-ai lăsat să mă încolăcesc la pieptul tău .  
 - Nu vrei să te-nvelesc? mi-ai zis într-o doară. 
 - Mi-e cald cu tine, ți-am răspuns.  
 Nu am mai vorbit atunci.  
 Nu-mi amintesc când am adormit, te jucai cu o mână în părul meu și cu cealaltă desenai pe bucata de piele care se vedea sub mâneca ridicată a tricoului tău larg. L-ai uitat săptămâna trecută la mine. Dimineață erai tot acolo, mă țineai cu ambele mâini parcă să nu fug.