miercuri, 12 februarie 2014

Catre tine

Se zice ca daca nu ai nimic frumos de spus e mai bine sa taci. Intre noi a fost mereu zgomot, zgomotul dat de mine, care nu am stiut sa tac si de tine, care nu ai stiut sa vorbesti. 
Ce scriu acum, e doar pentru mine, e foaia de varsamant a dezamagirii mele. E frica, spaima, obsesia si paranoia. Si tu m-ai lasat prada lor. M-ai inchis in cutia Pandorei si ai topit cheia.
Parca ai cauta uneori mulajul ei si te apropii de cutie, dar nu ai curaj sa o atingi. O privesti contemplativ si te temi de ea. Am vazut asta dincolo de masca ta, pe singura gaura din colt. Te sperie idea ca ai putea sa imi dai drumul si ma ma atingi, sa intinzi mana si ma pipai.
Imaginatia ta bolnava nu isi inchipuie insa ca m-am schimbat. In cavoul  in care m-ai inchis, 50 de nuante m-au pervertit, ca in bestseller-ul arhicunoscut. Si te uiti cu coada ochiului la mine, la umbra mea. 
Doar corpul a ramas din mine...si nici ala la fel. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu