Sub pamant

M-am golit de atata suferinta adunata in 18 zile de tortura pe care le-am petrecut parca in Iad. Unde nu e lumina si nici caldura, unde nu se doarme pentru ca in fiecare colt cineva isi plange durerea, unde nu se mananca si unde nu prea se traieste.
Acolo am ajuns eu, dupa ce s-au terminat lacrimile, am epuizat speranta si vointa.
M-am inarmat cu deznadejde si din cand in cand incerc sa scot timid capul din nisip. Daca lumea ar inceta sa ma mai loveasca probabil ca as iesi.

Craciun

Sarbatorile mele sunt sterpe si amare. Le lipseste speranta. Imi lipsesti tu. 
Sunt doar o banca goala pe care nu se aseaza nimeni si de care lumea fuge pentru ca are vopseua scorojita si un picior subred. 

E superb sa vezi cum atunci cand ninge, defectele mele dispar. Si lumea vine si ma baga in seama. Si tu te intorci eventual. Si el traieste. Si eu sunt vie iar...

Inapoi

Am fugit de atatea ori incat parca nici nu mai stiu unde mi-e locul. M-am ratacit si abatut de la calea cea dreapta, de langa familie si cel mai dureros...am fugit de tine. Dar m-am intors inapoi. Si stiu ca nu e la fel si regret.

Te iubesc, asa ca acum sper ca tu sa te opresti din fuga asta nebuna, sa privesti inapoi si sa ma chemi langa tine. Imi e teribil de dor de tine, cum nici n-ai crede.