Sub pamant

M-am golit de atata suferinta adunata in 18 zile de tortura pe care le-am petrecut parca in Iad. Unde nu e lumina si nici caldura, unde nu se doarme pentru ca in fiecare colt cineva isi plange durerea, unde nu se mananca si unde nu prea se traieste.
Acolo am ajuns eu, dupa ce s-au terminat lacrimile, am epuizat speranta si vointa.
M-am inarmat cu deznadejde si din cand in cand incerc sa scot timid capul din nisip. Daca lumea ar inceta sa ma mai loveasca probabil ca as iesi.

Still loading

                  Nu stiu ce caut, ori daca am gasit deja acel ceva. Si ratacesc aievea printr-un buluc de oameni grabiti. Merg cu multimea, asteptand sa vad ce e dincolo de linia de finish. Surpriza. E gol. E doar un loc mare si pustiu pe care l-am evitat pana acum. L-am ocolit de cateva ori pana cand nu am mai stiut sa ies din sensul giratoriu. Si m-am blocat. De atunci si pana acum sunt o enigma. O fantoma ce plange programat intre ora 3 si 5 si mai ales sambata seara. 

               Nu te condamn daca vrei sa fugi si sa nu mai auzi de mine. Si daca totusi pleci inainte sa ma trezesc, lasa-mi un ceai cald pe masa din bucatarie. Poti sa-ti faci si tu unul, cutia cu plicuri este pe raftul de sus; acolo unde eu nu ajung niciodata.