Putin

Eram intr-o fuga nebuna prin Kaufland, sa termin de cumparat tot de pe lista inainte de ora inchiderii. Ultimul produs a fost un gel de dus. Am ajuns acasa in viteza si am despachetat cele doua sacose. Am bagat perisabilele in frigider, conservele in camara si cosmeticele le-am pus la baie. Am inchis usa, am dat drumul la apa in cada si la dvd. Aveam un cd cu Leonard Cohen, in concert live. 
M-am cufundat cu totul in apa care statea sa dea pe afara. Era fierbinte si-mi ardea fiecare zgarietura de pe corp. Am desfacut tubul abia cumparat si am turnat o cantitate mult prea mare in palma. L-am intins cu miscari circulare pe brate. Apoi m-a lovit. Mirosul ala...era acelasi. 
Mirosea a tine. Am crezut ca visez sau poate chiar am halucinatii. Era imposibil ca din toate sticlele de pe raft eu sa o aleg exact pe asta. Era imposibil la nivel teoretic, pentru ca in viata reala eu intinsesem pe piele o substanta rozalie, usor cremoasa care mirosea a parasire. 
E intr-adevar ciudat cum se aseaza unele lucruri. Am continuat baia, dar abia dupa ce apa s-a racit. 
Am pus gelul de dus in recipientul de sapun lichid, doar ca sa se termine mai repede. Folosesc in fiecare zi cate putin. 

Arta de a nu iubi

Nu cred cu adevarat ca exista persoana care sa nu iubeasca. Pe cineva, ceva tot trebuie...De asta consider "neiubirea" ca fiind o arta. Pentru ca ea necesita exercitiu, vointa si muuulta munca.

O persoana nu va renunta niciodata la iubire daca ea ii aduce beneficii, daca il face pe respectivul sa se simta implinit. In schimb, o persoana care sufera si este ranita are toate sansele ca in disperarea ei sa incerca sa renunte. Sa se autoizoleze, sa se ascunda si sa incerce intr-o disperare absurda sa stearga sentimentele.

Personal, nu cunosc pe nimeni caruia sa-i fi reusit figura. Dar mi-ar placea sa ma invete cineva cum se face. Sa dau drumul sentimentelor ca apei de la robinet. Cu portia, cand vreau eu, cum vreau eu, mai rece sau mai calda dupa caz.