Nu stiu ce caut, ori daca am gasit deja acel ceva. Si ratacesc aievea printr-un buluc de oameni grabiti. Merg cu multimea, asteptand sa vad ce e dincolo de linia de finish. Surpriza. E gol. E doar un loc mare si pustiu pe care l-am evitat pana acum. L-am ocolit de cateva ori pana cand nu am mai stiut sa ies din sensul giratoriu. Si m-am blocat. De atunci si pana acum sunt o enigma. O fantoma ce plange programat intre ora 3 si 5 si mai ales sambata seara.
Nu te condamn daca vrei sa fugi si sa nu mai auzi de mine. Si daca totusi pleci inainte sa ma trezesc, lasa-mi un ceai cald pe masa din bucatarie. Poti sa-ti faci si tu unul, cutia cu plicuri este pe raftul de sus; acolo unde eu nu ajung niciodata.
