Carne

S-a contopit cu mine și din noi făcurăm unu. Timpul a devenit relativ, uitasem să respir și voiam mai mult, din ce în mai mult. Mă simțeam ca un narcoman care cerșește, dar nu simțeam că mi-ar lipsi demnitatea. Era plăcere, pasiune, scânteie. Îmi intra în carne, cu fiecare mușcătură, strânsoare și atingere.  
 Prima, a doua și a treia oară. Apoi am obosit. Nu știam că îmi doream atât de mult și că puteam rezista atâtea runde. Parcă devenise un meci. O competiție de a oferi mai mult unul față de celălalt.  
 Lipită de spatele lui gol am început să-i mângâi umerii. Era relaxat. Sau cel puțin așa credeam până a tresărit în somn. M-a speriat îngrozitor, parcă era un copil ce are un coșmar. L-am strâns în brațe, cât de tare mai puteam după atâtea ore. Până dimineață nu i-am dat drumul.  
 M-au trezit săruturile lui. Erau calde și avea buzele uscate. Am luat-o de la capăt. Niciunul nu voia să se termine. M-a învățat ce înseamnă pasiunea, redefinind toate sensurile pe care acest cuvânt le-a avut vreodată pentru mine. Acum retrăiesc în fiecare seară acele momente şi tânjesc după mai mult. Sunt nesătulă de el. 

Saptamana Patimilor

Am o sete de cunoastere, o foame de cuvinte, un dor nebun de duca si cum nu se putea mai rau...sunt la dieta. Nu este o dieta ca acelea obisnuite si arhicuoscute. Asta e putin diferita prin faptul ca te obliga cumva sa te abti de la mancare, bautura, de la tot. Este infranarea tuturor dorintelor tale care te mistuie si te provoaca. Treci printr-o serie de stari, de la usoare migrene si goluri in stomac pana aproape de pragul nebuniei, cand ai face orice pentru a-ti potolii demonii.

Dragul meu cititor, nu-ti doresc sa treci prin asta. Te va schimba total si nici tu nu te vei mai recunoaste la sfarsitul acestei saptamani a patimilor. Vei avea barba, sudoarea ti se va fi impregnat deja in profunzimea tesaturilor hainelor pe care nu le-ai mai schimbat de luni. Azi e vineri, nu pentru ca asa vreau eu sau pentru ca asa imi place mie, ci pentru ca asa trebuie. Mai e putin, chiar foarte putin si se termina. Te vei spovedi unui necunoscut intr-al 9-lea ceas duminica si vei implora mantuirea sufletului tau.
La sfarsitul acestui drum vei cadea, ca si cum tu ai avea cuie in maini si in talpi, tu ti-ai fi carat singur crucea timp de 7 zile, 123 de kilometrii si 168 de ore chinuitoare. Te vei intoarce acasa, la mine, si imi vei cere sa te iert si eu, caci Dumnezeul tau a facut-o.