Magie

Era sambata dupa-amiaza, ora 6. Ma intorceam acasa pe un drum parcurs de atatea zeci de ori inainte, cand m-a izbit. Nu o masina sau inspiratia, cum ar putea crede unii, ci doar realitatea. Nu era nicio masina, niciun om, nicio bicicleta, niciun ciripit nu se auzea. Eram doar eu si parfumul de liliac proaspat inflorit ce plutea in aer. Bine, o sa-mi spuneti, dar ce mare lucru e asta.
Pentru mine este. Am simtit pustietatea acelor clipe ca pe un sfarsit al tuturor, mai putin al meu. ca pe un desfrau, un rasfat cuvenit numai mie.
Am vrut sa-l imbuteliez in memorie, sa ma asigur ca nu va disparea niciodata si ca de fiecare data cand voi dori, voi putea sa revin la el.
Numiti-ma nebuna, dar eu numesc asta "magie".