Nu tu, nu eu, nu nimic.

Unii oameni ar trebui lasati sa sufere in pace. Sa urasca cu fiecare centimentru patrat al pielii lor albe ca laptele. Sa planga si sa jeleasca pana simt ca nu mai au lacrimi, ca sunt deshidratati, seci si lipsiti de simtire.

Pe mine una ma dispera ignoranta. Nu vorbim la general, pentru a nu se intelege ca sufar de lipsa de atentie. E vorba de altceva, de momentele in care vorbesti cu cate o persoana si brusc ea nu iti mai raspunde cu orele. Aceeasi persoana care se recunoaste ”pacatoasa” si pe care tu o absolvi intru totul de vina. Ea, persoana, care zice una si alte face/gandeste.

Daca e sa condamn ceva, condamn lasitatea, minciuna, ipocrizia. De ce sa nu ai curaj sa spui adevarul, sa recunosti cand gresesti sau sa-ti asumi faptele? E greu, nu? Prea greu pentru tine. Atunci nu tu, nu eu, nu nimic, doar un gol.