O postare serioasa nu ar trebui sa aiba nicio poza. Asa mi-a nazarit mie azi-dimineata in timp ce faceam patul. O postare serioasa ar trebui sa fie clara si sa nu lase loc de interpretari daca este adresata cuiva in mod direct. O postare serioasa, ei bine, trebuie sa fie serioasa. Sau poate nu...
Povestea ta poate nu era pentru mine, dar a mea este despre si pentru tine.
" Era candva, intr-o superba si calduroasa zi de iulie, o roscata tintuita la tara. Parintii ei erau plecati in concediu la Predeal. Si cum ea se simtea singura si plictisita petrecea mult vorbind la telefon (cam 8-9 h/ zi). Vorbea cu un prieten, la care ea tinea si care tinea la ea de asemenea; dar pe care-l ranise mult in trecut.
Si vorbeau zilnic, de cand se sculau pana cand el pleca la pregatire la chimie (era olimpic). Despre ce, nu as putea spune sigur, caci ea nu-si aminteste, iar lui nu vrea sa-i aminteasca. Pentru ca erau vremuri frumoase care au fost mai apoi urmate de certuri urate si relatia lor s-a destramat.
De curand ea ii cere lui scuze, iar el le accepta, pentru ca este intr-adevar o persoana buna. Ea are ca si alte dai remuscari. Pentru ca a suferit mult si a ranit cateva persoane la care tinea enorm...
Povestea nu se opreste aici, ci continua. Ea a trecut la un alt "el", sa-l numim EL. Pe care l-a iubit nebuneste, care desi o darama psihic este pentru ea "cineva". Acest EL e persoana a carei simpla existenta este impovarata de multe. Si ea incearca nu sa-l usureze, caci stie ca nu are cum, ci pur si simplu vrea sa-l faca fericit.
EL vrea sa copilareasca, ea vrea foarte rar asta si detesta ca "interesele" lor se bat cap in cap. Dar de...ea e ciudata, departe de tiparul obisnuit. Asta nici nu conteaza in mod normal, dar ce mai e normal in ziua de azi?!
.................................................................................................................................................
Ea isi face planuri: va iesi din librarie cu noua carte achizitionata si se va indrepta direct spre ceainarie. Avea sa-si aleaga o masa langa geam, ca sa profite din plin de razele timide de ianuarie. Nu o interesa lumea care probabil ii critica picioarele groase sau pielea prea alba. Din spatele ochelarilor cu lentile fumurii poate ascunde mai mult decat atitudinea de persoana inabordabila.
Desi nu merge des in ceainarie e unul din locurile unde se simte bine, Singurul lucru pe care il detesta e lipsa de spatiu. Impinge usa, isi ridica ochelarii si se indreapta spre coltul ei de rai. Pur noroc, nu era nimeni acolo. Comanda un ceai relaxant si-si scoate cartea din geanta. "Inteligenta emotionala". A ajuns in acel punct in care vrea sa invete despre ea insasi, despre cum se poate ajuta singura.
Pagina dupa pagina ea deja uita unde se afla, era parte din carte, unul din cazurile descrise pana cand...un tusit cu subinteles o scoase din transa. Era EL, la brat cu o blonda vopsita, cu bot roz, pe tocuri extrem de inalte, cu unghiile lungi si ascutite, imbracata...nu mai conteaza cum.
-Putem sa ne asezam aici? E singura masa neocupata de aici, iar prietena mea isi doreste mult sa ramanem.
In mod normal l-ar fi corectat spunandu-i ca din moment ce ea statea la masa, aceasta era deja ocupata. Apoi l-ar fi trimis la naiba cu pitipoanca lui cu tot. Doar ca azi nu era pusa pe cearta, asa ca a raspuns sec:
-Bine [replica la care el adauga entuziasmat]
-Nu o sa deranjam.
Doar ca ea stia bine ca o vor face si se intreba daca nu ar fi cazul sa plece. Cei doi s-au asezat pe canapea in cealalta parte a mesei. El a cerut apa plata, iar ea un cocktail cu nume alambicat, dar care in mod sigur continea alcool. Incepura o discutie destul de sonora. Cand ea era pe punctul de a-i intrerupe suna telefonul blondei. Ton de apel: pitzi song.
-da pisi, nu, da fata, sigur.
Discutia deviaza si blonda se ridica de la masa indreptandu-se spre usa. Ii face lui un semn de :pa si iese.
Ea da sa-si stranga lucrurile, pune mana pe ochelari si pe carte sa le bage in geanta. Scoate portofelul gandindu-se cat ar trebui sa plateasca pentru cele 3 cani de ceai baute.
-Fac eu cinste!
-Poftim? zise ea, neintelegand ce vrea el sa spuna.
-Pentru deranj, zise el, vreau sa ma revansez.
-A, nu-i nevoie.
El insista ca ea sa accepte, iar ea insita ca el sa renunte. Era ceva in mentalitatea ei care o facea sa nu accepte. Feminista convinsa, "functiona" dupa motto-ul: "imi platesc singura ce consum".
-Pai nu te las sa pleci atunci.
Intr-un final, ea isi plati consumatia pentru ca el sa o conduca acasa. Ajunsi in fata blocului ei se gandesc ca ar fi cazul sa se prezinte.
-Arina, imi pare bine.
-Frumos nume, Alina.
-Nu! Arina, cu R.
-Scuze, eu Robert, tot cu R.
-Robert, du-te acasa sau la prietena ta, e deja tarziu.
-Da, stii, mi-ar placea sa iesim candva, sa ma revansez cu adevarat. Deci, cum dau de tine?
-cauta-ma pe facebook, ii spuse ea in fuga. SI urca scarile in fuga lasandu-l pe el in fata blocului.
[prostutul, blegul, a ramas in fata blocului o vreme gandindu-se. Dupa vreo minute, sperand absurd ca ea nu a intrat in casa, ia liftul pana sus de tot, apoi cobori fiecare etaj. Ea se razgaia usor si timid pe scari, el o gasise.
Ce gandise el? Ca a fost prost, dar totusi nu pana la capat? Ce gandise ea? Ca singura solutie este sa nu il mai vada vreodata, sa nu il simta.
Altfel, era deja cu totul pentru el. Si, la fel de absurd ca el, spera ca el sa vina, sa o gaseasca. Si chiar a venit.
Iubirea e absurda...nu cere explicatii]
.................................................................................................................................................
Daca vei vedea acest text, sper doar sa stii ca imi doresc cu tot ce am sa te aduc din nou inapoi si sa te fac fericit.
Povestea ta poate nu era pentru mine, dar a mea este despre si pentru tine.
" Era candva, intr-o superba si calduroasa zi de iulie, o roscata tintuita la tara. Parintii ei erau plecati in concediu la Predeal. Si cum ea se simtea singura si plictisita petrecea mult vorbind la telefon (cam 8-9 h/ zi). Vorbea cu un prieten, la care ea tinea si care tinea la ea de asemenea; dar pe care-l ranise mult in trecut.
Si vorbeau zilnic, de cand se sculau pana cand el pleca la pregatire la chimie (era olimpic). Despre ce, nu as putea spune sigur, caci ea nu-si aminteste, iar lui nu vrea sa-i aminteasca. Pentru ca erau vremuri frumoase care au fost mai apoi urmate de certuri urate si relatia lor s-a destramat.
De curand ea ii cere lui scuze, iar el le accepta, pentru ca este intr-adevar o persoana buna. Ea are ca si alte dai remuscari. Pentru ca a suferit mult si a ranit cateva persoane la care tinea enorm...
Povestea nu se opreste aici, ci continua. Ea a trecut la un alt "el", sa-l numim EL. Pe care l-a iubit nebuneste, care desi o darama psihic este pentru ea "cineva". Acest EL e persoana a carei simpla existenta este impovarata de multe. Si ea incearca nu sa-l usureze, caci stie ca nu are cum, ci pur si simplu vrea sa-l faca fericit.
EL vrea sa copilareasca, ea vrea foarte rar asta si detesta ca "interesele" lor se bat cap in cap. Dar de...ea e ciudata, departe de tiparul obisnuit. Asta nici nu conteaza in mod normal, dar ce mai e normal in ziua de azi?!
.................................................................................................................................................
Ea isi face planuri: va iesi din librarie cu noua carte achizitionata si se va indrepta direct spre ceainarie. Avea sa-si aleaga o masa langa geam, ca sa profite din plin de razele timide de ianuarie. Nu o interesa lumea care probabil ii critica picioarele groase sau pielea prea alba. Din spatele ochelarilor cu lentile fumurii poate ascunde mai mult decat atitudinea de persoana inabordabila.
Desi nu merge des in ceainarie e unul din locurile unde se simte bine, Singurul lucru pe care il detesta e lipsa de spatiu. Impinge usa, isi ridica ochelarii si se indreapta spre coltul ei de rai. Pur noroc, nu era nimeni acolo. Comanda un ceai relaxant si-si scoate cartea din geanta. "Inteligenta emotionala". A ajuns in acel punct in care vrea sa invete despre ea insasi, despre cum se poate ajuta singura.
Pagina dupa pagina ea deja uita unde se afla, era parte din carte, unul din cazurile descrise pana cand...un tusit cu subinteles o scoase din transa. Era EL, la brat cu o blonda vopsita, cu bot roz, pe tocuri extrem de inalte, cu unghiile lungi si ascutite, imbracata...nu mai conteaza cum.
-Putem sa ne asezam aici? E singura masa neocupata de aici, iar prietena mea isi doreste mult sa ramanem.
In mod normal l-ar fi corectat spunandu-i ca din moment ce ea statea la masa, aceasta era deja ocupata. Apoi l-ar fi trimis la naiba cu pitipoanca lui cu tot. Doar ca azi nu era pusa pe cearta, asa ca a raspuns sec:
-Bine [replica la care el adauga entuziasmat]
-Nu o sa deranjam.
Doar ca ea stia bine ca o vor face si se intreba daca nu ar fi cazul sa plece. Cei doi s-au asezat pe canapea in cealalta parte a mesei. El a cerut apa plata, iar ea un cocktail cu nume alambicat, dar care in mod sigur continea alcool. Incepura o discutie destul de sonora. Cand ea era pe punctul de a-i intrerupe suna telefonul blondei. Ton de apel: pitzi song.
-da pisi, nu, da fata, sigur.
Discutia deviaza si blonda se ridica de la masa indreptandu-se spre usa. Ii face lui un semn de :pa si iese.
Ea da sa-si stranga lucrurile, pune mana pe ochelari si pe carte sa le bage in geanta. Scoate portofelul gandindu-se cat ar trebui sa plateasca pentru cele 3 cani de ceai baute.
-Fac eu cinste!
-Poftim? zise ea, neintelegand ce vrea el sa spuna.
-Pentru deranj, zise el, vreau sa ma revansez.
-A, nu-i nevoie.
El insista ca ea sa accepte, iar ea insita ca el sa renunte. Era ceva in mentalitatea ei care o facea sa nu accepte. Feminista convinsa, "functiona" dupa motto-ul: "imi platesc singura ce consum".
-Pai nu te las sa pleci atunci.
Intr-un final, ea isi plati consumatia pentru ca el sa o conduca acasa. Ajunsi in fata blocului ei se gandesc ca ar fi cazul sa se prezinte.
-Arina, imi pare bine.
-Frumos nume, Alina.
-Nu! Arina, cu R.
-Scuze, eu Robert, tot cu R.
-Robert, du-te acasa sau la prietena ta, e deja tarziu.
-Da, stii, mi-ar placea sa iesim candva, sa ma revansez cu adevarat. Deci, cum dau de tine?
-cauta-ma pe facebook, ii spuse ea in fuga. SI urca scarile in fuga lasandu-l pe el in fata blocului.
[prostutul, blegul, a ramas in fata blocului o vreme gandindu-se. Dupa vreo minute, sperand absurd ca ea nu a intrat in casa, ia liftul pana sus de tot, apoi cobori fiecare etaj. Ea se razgaia usor si timid pe scari, el o gasise.
Ce gandise el? Ca a fost prost, dar totusi nu pana la capat? Ce gandise ea? Ca singura solutie este sa nu il mai vada vreodata, sa nu il simta.
Altfel, era deja cu totul pentru el. Si, la fel de absurd ca el, spera ca el sa vina, sa o gaseasca. Si chiar a venit.
Iubirea e absurda...nu cere explicatii]
.................................................................................................................................................
Daca vei vedea acest text, sper doar sa stii ca imi doresc cu tot ce am sa te aduc din nou inapoi si sa te fac fericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu