Povesti in tandem 2

M: Exista undeva in lume o fata frecata la icre de un baiat care ii comenteaza toate faptele dupa bunul lui plac,si apoi ii cere iubirea.Si o primeste,desi fata nu il suporta.

R: Ea se gandeste ca poate el merita o sansa, ca poate se indreapta. Ca si o trestie sta dreapta uneori.

M: Pacat ca barbatul se gandea la el insusi ca la un arac.Isi pierduse increderea in el,actiona numai ghidat de altii,de acele mii de voci exterioare care il manipulau si il faceau sa devina confuz,actionand aiurea,bezmetic,ca un ied pierdul intr-un lan de porumb.Un arac nu stie ca poate sta drept,decat langa cineva potrivit,langa un arbore puternic,si care sa aiba grija de el,cum avea de gand sa fie ea.

R: Nici ea nu era cine stie ce, era o persoana normala. Era nesigura si neincrezatoarea, timida si sperioasa. Dar mai ales de toate, era trista. Inauntru era pustie si lipsita de sentimente. Timpul le ucisese.

M: Era mai degraba ca o persoana parasita,se simtea tradata de cei ce ii iubise atat de mult,iar totul a facut-o sa isi transforme dragostea in ura,in viclenie,se gandea la razbunare,pana sa il cunosca pe el,care initial o scotea din sarite.

R: Nu spera sa devina alta stand langa el, nu spera ca el sa o faca fericita. Vroia doar pe cine cu care sa imparta suferinta, caci pentru ea era prea mult.O chema Silvia, dar arata mai mult ca o Antonia.

M: Cunoscu cu putin noroc din nou o persoana ca Serban,cel pe care timpul l-a facut uitat si care nu a mai reusit sa ajunga la ea.Era dorul ei ce o umpluse de ura.Doar ca regasise in acest El pe altcineva.

Vezi si Marius