Atunci cand pierzi pe cineva pentru ca el sau ea decide sa plece de langa tine e dureros. Dar e infinit mai tragic ca o persoana sa-ti fie luata de langa tine.
Pe parcurs, te obisnuiesti cu durerea. O accepti ca pe o cocoasa, care in timp nu ti se mai pare atata de grea, iar in final aproape ca nu iti amintesti ca o duci.
Apoi intervine cu totul uitarea. Tu devi prea ocupat pentru a mai acorda atentie trecutului. Si esti prost...caci tu nu sti, ca cel care uita trecutul este condamnat sa il repete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu