M-am aruncat in zapada langa tine. Era rece si o detestam, ca-mi intra sub pulover si in bocanci, dar tie iti placea atat de mult...Nu te-am inteles, poate, niciodata, dar am facut compromisuri de dragul tau si tu m-ai bulgarit fara mila pana mi-au aparut vanatai. Acum sunt blocata in casa, desi e greu de crezut ca de la 7 patesti ceva. Se poate, totusi. Am iesit afara, numai eu stiu cum, sa te caut ca o bezmetica pe vant si ninsoare. Am cazut, mi-am zdrelit mainile si rotula dreapta si am avut o revelatie. Tu nu esti acasa. Esti bine mersi cine stie pe unde.
Idioata de mine a uitat cum esti de fapt. Am uitat ca trebuie eu sa te sun sa intreb daca esti sinistrat pe undeva si tu nu poti sa te interesezi daca sunt ok dupa cod rosu. Nu ma mai fac bine, persist din greseala in greseala si nu invat din ele.
<<Nu ai decat sa ajungi acasa cand te-oi chema!>>
Nu zice mama asa, ca e pacat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu