duminică, 31 martie 2013

Boala

Am citit candva, nu imi amintesc cand, un articol de blog, care nu stiu cui apartinea. Era despre teama in general si despre teama de moarte in mod particular.

Nu a trezit in mine nimic si cuvintele acelea nu au rezonat in mine pana nu am ajuns intr-o situatie delicata. Nu eu personal ci colateral, o persoana apropiata mie. Si m-am speriat. Nu ma sperii usor, dar de data asta eram impietrita la propriu. Am o noapte sa ascult iar si iar la un tragic infinit niste cuvinte pe care nu le credeam a fi adevarate. Am ajuns dimineata la scoala intr-o stare care poate intra cu usurinta drept DEPLORABILA. Am vrut sa cer un sfat, sa ma ajute cineva...si totusi nu.

Nu am spus nimanui nici macar o singura vorba despre adevarata mea grija si am incropit un rol idiot care avea sa salveze aparentele, macar pentru ziua respectiva. M-am refugiat in scris, pentru ca singura persoana cu care am vrut sa vorbesc era ocupata. Pentru ca e om si nu obiect si se imparte intre alti oameni. Si am cedat, am renuntat pentru a nu il pune pe celalalt sa aleaga. Nu stiu daca am facut bine si sincera sa fiu nici nu imi pasa. Imi manifest egoismul ACUM caci simt ca sunt destul de indreptatita.

Si oare se vindeca?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu