Tren

Mi-am pironit privirea în mâinile celui din faţa mea pentru câteva minute. Am recunoscut aceleaşi unghii roase din carne, cu formă neregulată, ca ale tale. Am schiţat un zâmbet fals, cineva acolo sus se ţinea de şotii la 7 dimineaţa. Mi-am scos căştile şi am pornit o melodie în mod aleator cu volumul la maxim. 
Nu ştiu cum am ridicat ochii din telefon şi tipul din faţa mea din laptop şi s-a întâmplat. Niciun cutremur sau ceva, doar un schimb de priviri lung. La început era încruntat şi avea 3 cute orizontale pe frunte, în timp ce eu zâmbeam. Nu îmi plăcea, nici nu îmi displăcea, dar eram în lumea versurilor melodiei şi nu realizam contactul cu realitatea. 
M-a măsurat din cap până-n picioare, ceea ce la drept vorbind, era uşor de făcut având în vedere că stăteam jos. Am crezut că am şliţul descheiat, vreo pată pe faţă sau cine ştie ce ciudăţenie şi m-a lovit. Străinul ăla se holba la mine, pur şi simplu. Avea ochii tăi în soare, dar ceva era diferit. Mă dezbrăca nonşalant din priviri. 
I-am făcut jocul, am vrut să îi arăt că nu mă las intimidată de ciudaţi care fac şicane. Ne intra soarele în ochi şi în aer pluteau particule de praf. Mă simţeam ca într-un film regizat, era haios şi provocator. Mă aşteptam din clipă în clipă să iasă scântei de undeva sau să explodeze ceva. Şi într-un final, a cedat. A lăsat ochii-n jos şi mi-a arătat ironic dantura lui superbă. Dragule, poţi să faci reclamă la Colgate, dar e 1-0 pentru mine.