Vreau să mă îmbăt cu mirosul cearceafurilor de piersică amestecată cu mosc, dimineaţa, când prin fantele de lumină dintre draperii se vede plutind praful. Să mustăcesc şi să mă întorc cu spatele la tine ca să fur încă o oră de somn.
Patul ăsta e moale şi parcă mă pierd în el. Uit cum mă cheamă, uit de alarme şi de orice mai am de făcut. Suntem eu şi el, o iubire sinceră ce se reinventează în fiecare seară. Să mă ierţi că uneori mi-e lene şi doar mă trântesc pe tine. De multe ori nici nu îmi iau pijamale şi rămân în hainele de stradă. Ştiu că tu ma primeşti oricum.
Dacă afară e soare sau plouă, dacă e sărbătoare sau joi, dacă râd sau plâng, nu te superi, nu protestezi, nu nimic. Mă accepţi. Drept e că scârţâi uneori a nemulţumire, dar îţi trece repede.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu